Calvarul meu în România (SCHIEBOLDT 1952)

Kurt Schieboldt, Calvarul meu în România, trad. D. Hogea (germ. 1952), Tinerama, 1992,

 

V.Și am revenit cu toții jivine

(77) Așa cum legea străveche și nescrisă a naturii ne cere tuturor să luptăm pentru viață cu calm și cu îndârjire, tot așa, aceeași lege ne obligă atunci când simțim că pecetea morții ne-a însemnat, să căutăm, ca în antichitate, să ne arătăm resemnați și împăcați cu soarta.

 

VIII.Amintiri și iar amintiri. Campania din Sud

(92) Așteptam în zona Turnu Măgurele – Corabia ca eșalonul nostru să fie „săltat” peste Dunăre, la Nicopole, în Bulgaria. Aflu că această localitate, fost raia turcească, era baza de expediție a multor incursiuni de pedepsire și jaf în Țările Române. (…)

În camera mea am un divan vechi de modă turcească, atât de lat încât îmi închipui că nici cel mai corpolent pașă nu a reușit să-l umple. (…): o atmosferă orientală, vestigiu al unei culturi și dominații de secole mă înconjoară…

(92-3) Se pare că și în preocupările sexului slab, în multe familii de aici – influența otomană a lăsat urme adânci: timpul am văzut că și-l petrec în discuții nesfârșite și cu nimicuri femeiești, într-o lâncezeală întretăiată de trăncăneli.

(104) În Roma antică, sclavii erau aceia cărora le era dat să aducă veștile rele. Prima reacție a stăpânului era uneori îngrozitoare, (…).

 

 

XI.Vindecații fac o călătorie pe ruta Sighișoara-Cisnădie-Titu

(127) Bisericile și fostele mănăstiri, cu zidurile groase, ofereau oamenilor [sași] adăpost în vremuri de restriște, când năvăleau mongoli, turci sau alții îi fugăreau.

(1290 Orașul [Sibiu], bine fortificat, a rezistat asediului turcesc din 1442 (…).

 

XII.Supraviețuitorule, unde ți-e sufletul?

(151) Căci ce a fost Roma în flăcări a lui Neron față de orașe cu comori de artă transformate în cenușă?

 

 

Periscop (ROȘCA 1992)

SORIN ROȘCA, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1992

 

Profesorul universitar și pasionatul cercetător Tashin Gemil a publicat recent prima încercare de sinteză asupra relațiilor româno-otomane. Volumul întitulat Români și otomani în secolele XIV-XVI este prima carte dintr-o serie de patru fiind deja considerată de specialiști o reușită în toate privințele.

Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație (MAULT 2014)

Sibel Mault, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, clasa XI, Liceul Sportiv „Nicolae Rotaru”,

în

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani & Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University Press, 2014

 

 

Comuna Comana, Constanța

(98) Comuna Comana este formată din trei sate: Comana, Tătaru și Pelinu. Satul Comana era în secolul XIX un mic, dar sat turcesc, a cărui dată de înființare nu se cunoaște. Acest sat se numea Mustafa Aci, numit de români veniți după 1877 Mustafaci. Traducerea ar fi „Mustafa de lângă pom”. În ambele versiuni era vorba probabil de Mustafa, unul din primii locuitori. Actualul nume i-a fost atribuit după numele unuia din primii locuitori, T. Comănescu. (...)

Satul Tătaru a fost întemeiat de tătarii care s-au retras din Crimeea. Primii coloniști au găsit trei bulgari care aveau o mică fermă și o moară de vânt. Majoritate locuitorilor erau săraci și lucrau pe pământul celor mai avuți. Vechea denumire era Azaplar și însemna „Apa adâncă”.

Satul Pelinul era unul din cele mai vechi sate turcești din zonă ca și Mustafaci. După 1877, după plecarea în cea mai mare parte a locuitori turci, majoritatea o formau tătarii. (...) Vechea denumire era Carachioi, care înseamnă „Satul negru” din cauza secetei cumplite.

 

Tătarii

(99) Tătarii sunt un grup de populație de origine mongolo-turco-turanică, (...).

(...) Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, încă de la început, ca un element component al lumii proto-turce.

 

Hoarda de Aur și tătarii din Crimeea

Hoarda de Aur a căzut cu timpul sub dominația sultanului otoman și a fost cucerită de ruși în timpul Ecaterinei II.

 

Tătarii din Dobrogea

Tătarii din Dobrogea (...) și sunt urmașii tătarilor din Hoarda de Aur, Bugeacul și Crimeea învecinate colonizați. (...) Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru geamia „Abdul Medgid”, are o concentrare însemnată de tătari autohtoni. (...) Geamia Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche geamie din Dobrogea, datând din 1456(?). În prezent aceasta face parte din patrimoniul cultural al statului și este în curs de restaurare.

 

Tătarii în alte părți

Comunități autonome de tătari se găsesc în: Bulgaria, Ucraina, Polonia.

 

 

„România împotriva Statelor Unite” (KIRK & RĂCEANU 1995)

 Roger Kirk & Mircea Răceanu, România împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului. 1985-1989, trad. M. Rădulescu (eng. 1994), Silex, București, 1995, 364 p.

  

Prolog - Cum a fost influențată diplomația de percepțiile greșite ale ambelor părți
(10) (...)Răceanu consideră că, exceptând ajutorul acordat Iugoslaviei, sprijinul dat de SUA regimului lui Ceaușescu, inclusiv prin acordarea statului clauzei națiunii celei mai favorizate, a reprezentat cea mai proastă investiție pe plan politic și economic pe care SUA au făcut-o în Europa de Răsărit.

2. Personajele principale și actul întâi
(38) (...) Răceanu îl [Ștefan Andrei] considera un om pentru care era ușor să lucrezi, un om care purta de grijă subordonaților, în atmosfera bizantină a curții lui Ceaușescu.
(62-3)(...)Interlocutorii [Ilie Văduva, Ștefan Andrei, Ion Coman] au subliniat interesul României pentru relații bune cu SUA pe baza neamestecului în treburile interne și au făcut scurte expozeuri despre tradiția de independență a României încă din zilele în care s-au luptat cu romanii, în secolul I e. n.
Acest subiect cu privire la independența României a fost unul pe care toți românii, de la Ceaușescu în jos, l-au evidențiat în detaliu în cadrul întâlnirii cu orice vizitator american. Pentru a produce efect, ei începeau cu citarea unui comentariu al istoricului grec Herodot, care spunea că geto-dacii (strămoșii românilor) erau „cei mai curajoși și cei mai drepți dintre traci”. Ei descriau apoi regatul Daciei și victoriile dacilor împotriva romanilor. Este interesant că istoriografia română pune mare accent pe acest punct de vedere, în timp ce, pe de altă parte, se mândrește imens (chiar și numele țării) cu faptul că cea mai mare parte a țării a fost inclusă atunci în imperiul roman și a rămas astfel 150 de ani.
(63)(...)Românii aminteau vizitatorilor că România n-a fost niciodată ocupată de turci, ea trebuind numai să plătească tribut (iar conducătorii erau aleși de către ei).

3. Shultz îl atacă direct pe Ceaușescu
(65) (...)El [Shultz] și-a exprimat dorința de a vizita acele țări ale Europei de Răsărit care aveau o poziție diferită de cea a vecinilor lor. Iugoslavia era în mod o primă candidată, datorită poziției ei în afara blocului sovietic.
(66) (...) funcționarii Biroului pentru relații cu Europa de Răsărit și Iugoslavia al Departamentului de Stat, (...).
(83) (...)La sfârșitul anilor 70, el [Ion Stoian] a fost numit ambasador în Albania, (...).

4.Drepturile omului acaparează centrul acțiunii - 1986
(114) (...)În entuziasmul lor față de vizitele la nivel înalt, românii nu au ținut cont de atenționarea directă pe care reprezentanții americani le-au făcut cu aceste prilejuri, dar au aplecat urechea la ceea ce ei au considerat a fi un semnal indirect din partea guvernului SUA. Fie că aceasta era sau nu o trăsătură de caracter balcanică, comunistă sau chiar românească, ea s-a manifestat deseori în cadrul relațiilor dintre cele două țări.

5.Whitehead încearcă să pornească pe un drum nou - 1986
(137) (...)Întâlnirea [ONU] a fost organizată în pripă și a fost prea scurtă pentru a anula impresia lui Totu și a ierarhiei române de umilire a României, mai ales în condițiile în care Shultz păstrase tradiția stabilirii unei întâlniri oficiale cu ministrul afacerilor externe al Iugoslaviei, singura țară est-europeană care a fost astfel onorată de Secretarul de Stat.

11.Din rău în mai rău - 1988
(268)(...) Au continuat să se acomuleze dovezi ale creșterii tensiunii în relațiile României cu vecinii săi: cu Bulgaria referitor la poluarea produsă de întreprinderile românești de la Dunăre, cu Iugoslavia referitor la apele teritoriale, (...).
12. Ultimul act - 1989
(283)(...)Această poziție era, totodată, contrară ideii pe care el o susținuse inițial, de creare a unei zone libere de arme chimice în Balcani și de interzicere a armelor chimice pe tot globul.
(286) (...)Ungaria a sprijinit o rezoluție care condamna România, inițiată în cadrul Comisiei pentru Drepturile Omului a ONU în martie 1989, în timp ce URSS, Bulgaria și Ucraina nu au participat la vot.
(293)(...)Relațiile cu Polonia și Cehoslovacia erau din ce în ce mai tensionate și chiar conducătorul bulgar Todor Jivkov nu a mai întreprins obișnuita vizită anuală în România în 1988.

13.Epilog. Câteva lecții
(320) (...)În afară de aceasta, românii au o modalitate indirectă de abordare a problemelor, în special a celor mai spinoase, poate din cauză că sunt un popor balcanic care a avut de a face cu vecini mult mai puternici timp de multe secole.

 

 

 

„Ritmuri spaniole” (ARGHEZI 1998)

 Baruțu T. Arghezi, Ritmuri spaniole, „Tomis”, Constanța, noiembrie 1998

(...) Costa Brava. Din punct de vedere geografic și administrativ, aceasta face parte din litoralul provinciei Gerona, integrată în partea de nord a Spaniei, numită Catalonia, o zonă în care descoperim încântătoare localități balneare moderne într-un exuberant decor vegetal mediteranean, din care nu lipsesc remarcabile mărturii istorice și de cultură ale vechilor greci și ale romanilor: Saint Feliu de Guixois, Palafrugell, Tamariu, Bagur, Estaritit, Escala sunt tot atâtea oaze de frumusețe. În localitatea Ampuria au fost scoase la lumină vestigii arheologice considerate a fi printre cele mai importante din zona occidentală a Mediteranei. Orașul a fost locuit de vechii greci din sec. V î. H., devenind apoi bază navală romană, 
(...); deși pare uimitor la prima vedere, vorbirea țărănească a catalanilor cuprinde, în expresii locale, în proporție de 5%, după părerea unor reputați lingviști, cuvinte și expresii des folosite de olteni și maramureșeni! Legiunea XIII Gemina a lui Traian, deplasată în Dacia, a cuprins mai mult ca sigur, un amestec uman nord-spaniol...