Făurirea civilizației (CONDURACHI 1966)

Emil Condurachi, Prefață în V. G. CHILDE, Făurirea civilizației, 1966 (I/1936; IV/1965)

 

(15) Cercetările de la Ierihon, unde a fost descoperită o așezare neolitică aparținând tot mileniului VII î. e.n., cu locuințe de piatră, unelte de piatră șlefuită, dar fără ceramică – fenomen pe care îl vom întâlni mai târziu și în alte și în alte regiuni din Orientul Apropiat și Sud-Estul Europei, au stârnit interesul special, (…).

 

(16) Pentru a încheia seria mărturiilor marii diversități a documentelor arheologice generate de același mod de producție, trebuie să amintim ceramica pictată a așezărilor Tel Halaf și Samara (sfârșitul mileniului V î.e.n.), a cărei însemnătate pentru cunoașterea dezvoltării culturale a triburilor neolitice din Mesopotamia, Siria, Asia Mică și Balcani abia dacă mai trebuie subliniată. Triburile neolitice din Orientul Apropiat au trecut, în cursul mileniului următor, în bazinul Mării Negre. Odată cu ele, odată cu inovațiile tehnice ale neoliticului înaintat pe care aceste triburi le realizaseră într-un mileniu și jumătate, se vor petrece schimbări profunde în Europa și Sud-Estul Europei.

 

(18) Orizontul modului de producție al acestei lumi a fost mult lărgit: Iranul, Asia Mică, Creta, Siria și Fenicia vor transmite, la rândul lor, altor zone mai îndepărtate forme specifice de cultură (…).