Au luptat grănicerii năsăudeni împotriva trupelor franceze conduse de Napoleon Bonaparte, în faimoasa bătălie la Arcole, din 15-17 noiembrie 1796? (ȘERBĂNESCU 2013)

Horia Vladimir Şerbănescu, Au luptat grănicerii năsăudeni împotriva trupelor franceze conduse de Napoleon Bonaparte, în faimoasa bătălie la Arcole, din 15-17 noiembrie 1796?, în „ Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" - 90 de ani în slujba istoriografiei și muzeografiei militare. 1923-2013”, p. 1-12

 

1 (…) În marea majoritate a lucrărilor străine consultate se afirmă că podul ar fi fost apărat de batalioane grănicereşti croate. (...)

După cum se ştie, la mijlocul secolului al XVIII-lea, la frontiera sud-estică a imperiului habsburgic au fost înfiinţate 17 regimente grănicereşti pentru apărarea teritoriilor imperiale împotriva incursiunilor sau atacurilor otomane4.

2 (...) În anul 1769 cele 17 regimente grănicereşti din armata habsburgică au fost încadrate în rândul regimentelor de line, fiind numerotate în continuarea acestora., de la 60 la 76, după cum urmează:

Comandamentul General Croat – Districtul Karlstadt:

Regimentul de infanterie nr. 60 – Licca;

Regimentul de infanterie nr. 61 – Ottocac;

Regimentul de infanterie nr. 62 – Ogulin;

Regimentul de infanterie nr. 63 – Szluin;

Comandamentul General Croat – Districtul Warasdin;

Regimentul de infanterie nr. 64 – Warasdin-Kreuz;

Regimentul de infanterie nr. 65 – Warasdin-St. Georg;

Districtul Slavonia;

Regimentul de infanterie nr. 66 – Gradiska;

Regimentul de infanterie nr. 67 – Brod;

Regimentul de infanterie nr. 68 – Peterwardein;

Districtul Banal;

Regimentul de infanterie nr. 69 – Banal nr. 1;

Regimentul de infanterie nr. 70 – Banal nr. 2;

Districtul Banat;

Regimentul de infanterie nr. 71 – Deutsch-Banat;

Regimentul de infanterie nr. 72 – Illyrisch-Banat (...)(6);

 

3 (…) În cursul primei coaliţii împotriva Franţei revoluţionare (1792-1797), au existat puţine trupe grănicereşti disponibile deoarece acestea suferiseră pierderi importante în cursul războiului cu Turcia, din 1788-1791.8

4 În aproape toate lucrările străine consultate, scrise încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se afirmă că trupele austriece destinate apărării podului de la Arcole erau compuse din două batalioane grănicereşti croate, provenite, din districtele grănicereşti Karlovac (Karlstadt), Varaždin (Warasdin), Slavonia sau Banal (11).

 

8 Cea mai veche lucrare consultată este studiul realizat de căpitanul  J.B. Schels, Die Schlacht bei Arcole, am 15, 16 und 17 November 1796, publicat  în revista oficială a armatei austrieice “Oesterreichische Militärische Zeitschrift”, în anul 1829(26). (...) Însă deşi prezintă cu lux de amănunte desfăşurarea ostilităţilor, în toate cazurile în care se referă la trupele austriece care apărau podul de la Arcole, este menționată doar existenţa batalioanelor grănicereşti croate, fără a indica cu precizie denumirea acestora. (...)

O sursă documentară de referinţă privind istoricul trupelor grănicereşti din monarhia habsburgică este lucrarea în patru volume a lui Fr. Vanicek, intitulată: Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken Geschöpft (Istoria specială a Graniţei Militare după izvoare originale şi lucrări de referinţă), tipărită la Viena, în 1875, sub auspiciile “Înaltelor imprimerii ale statutului, imperiale şi regale(27). (...)

În volumul IV al lucrării, unde este prezentată campania din Italia, din toamna anului 1796 și participarea batalioanelor grănicereşti la bătălia de la Arcole, Vanicek afirmă că pe data de 15 noiembrie 1796, în satul Arcole se aflau dislocate doar batalioanele  al 4-lea şi al 5-lea grănicereşti combinate din Banat, precum şi al 4-lea batalion grăniceresc combinat din regiunea Banal (Croaţia). (...). Un alt batalion grăniceresc, al 4-lea Warasdiner-Szlui, se afla la San Bonifacio, la nord de Arcole. (...).(28)

La luptele din 15-17 noiembrie 1796 au participat, în diferite faze ale bătăliei, circa 10 batalioane grănicereşti, majoritatea croate, pierderile acestora ridicându-se 225 ostaşi ucişi, 561 răniţi şi 2541 prizonieri. Dintre aceştia, 743 aparţineau Batalionului al 5-lea Warasdiner Karlstädter şi 390 Batalionului al 3-lea din Banal.

10 (...) Impresionantul studiu realizat de britanicul Martin Boycott-Brown, The road to Rivoli. Napoleon's first campaign, publicat în anul 2001, analizează pe parcursul a 560 de pagini, într-un mod extrem de serios şi aprofundat, cu un aparat critic bogat, campania din Italia a generalului Bonaparte, care l-a făcut faimos şi a creat premizele uimitoarei sale cariere politice şi militare de mai târziu.(33) (…) În text nu există nici o referire la batalioanele grănicereşti româneşti, în schimb se menţionează de mai multe ori batalioanele de Grenzeri croate aflate în dispozitivul de la Arcole, precum şi Regimentul de infanterie K.u.K. nr. 51 „Spleny”. Boycott-Brown a avut acces la importante surse de arhivă austriece dar nu a simţit nevoia să dezmintă informaţia potrivit căreia Arcole era apărat de „two Croat Battalions and two guns”. (…)

 

11 (…) Şi totuşi Napoleon Bonaparte ştia ce fel de trupe are în faţă. În memoriile sale dictate în timpul captivităţii din insula Sfânta-Elena, face referire de mai multe ori la batalioanele de croaţi care apărau podul de la Arcole. (38)

 

Note

4 = Horia Vladimir Şerbănescu, Regimentele grănicereşti din Transilvania şi Banat: organizare, uniforme, echipament, armament. Partea I. 1762-1792, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Serie nouă, Nr. 3/2005, Bucureşti, 2005, p. 66-81.

6 = David Hollins, Austrian Frontier Troops. 1740-1798, Osprey, “Men-at-Arms”, nr. 413, Oxford, 2005, p. 20.

8 = Horia Vladimir Şerbănescu, Regimentele grănicereşti din Transilvania şi Banat: organizare, uniforme, echipament, armament. Partea II. 1792-1815, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Serie nouă, Nr. 4/2006, Bucureşti, 2005, p. 181.

11 = Mémorial de Sainte-Hélène, ou Journal ou se trouve consigné, jour par jour, ce qu’a dit et fait Napoléon durant dix-huit mois, par le Comte de Las Cases, Tome troisième, L’Imprimerie de H. Remy, Bruxelles, 1823, p.142.

K.k. Hauptmann J.B. Schels, op. cit., pp. 35–103. Fr. Vanicek, Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken geschöpft, Vol. IV, Kaiserlich-Königlichen Hof- und Staatsdruckerei, Wien, 1875, p. 48-51.

Philip Haythornwaite, Richard Hook, Napoleon’s Campaigns in Italy, Osprey, Men-at-Arms Series No. 257, London, p. 14-15. Martin Boycott-Brown, op. cit., p. 458 – 477.

26 = K.k. Hauptmann J.B. Schels, op. cit. , p. 35-103.

27 = Fr. Vanicek, Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken geschöpft, Vol. I-IV, Kaiserlich-Königlichen Hof- und Staatsdruckerei, Wien, 1875.

28 = Ibidem, Vol. IV, p. 48-51.

33 = Martin Boycott-Brown, The road to Rivoli. Napoleon's first campaign, Cassel & Co., London 2001.

38 = Mémorial de Sainte-Hélène par le Cte.  de Las Cases, suivi par Napoléon dans l’exil par M.M. O’Méara  et Antomarchi, et de  l’Historique de la translation des restes mortels de l’Empereur Napoléon aux Invalides, Tome premier, Editeur Ernest Bourdin, Paris, 1842, p. 509.

Despre politica socială transilvană a regelui Matei Corvin (JAKO 1990)

Jako Zsigmond, Despre politica socială transilvană a regelui Matei Corvin, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

(77) (...) Popoarele din Transilvania au păstrat până în zilele noastre amintirea regelui drept și a tatălui său ce repurtase victorii în bătăliile cu turcii.

(78) (...) De la urcarea sa pe tron și până la această dată [1467], s-a străduit să mărească atribuțiile și puterea voievozilor, în interesul apărării mai eficiente în fața pericolului otoman. (...)

În timp ce în Slavonia structurile legislative aveau un cuvânt cu greutate în desemnarea vicebanului, (...).

79 (...) [prețul trădării nobililor 1467] Cel din Slavonia se modifica la 100 de forinți, (...). (...) Rămâne însă un fapt incontestabil că această măsură, legată, totuși, probabil, de persoana lui Matyas, a avut și ea un rol în faptul că până la începutul secolului XVI, în Transilvania, inițiativele organizării structurilor legislative erau mai timide chiar decât în Slavonia.

80 (...) Acest proces nu s-a întrerupt nici după 1467, apărarea împotriva pericolului otoman impunând necesitatea unirii tuturor forțelor nobilimii, secuilor și sașilor. (...)

Iar printre sfetnicii regelui, asesor al nobilimii din partea Transilvaniei putea ajunge numai cine deținea moșii și în Ungaria; din Transilvania și Slavonia nu au fost aleși astfel de trimiși. (...)

În Slavonia, Dieta regională a fost inițiată de Matyas însuși. Aici, sistemul legislativ își putea exercita dreptul de a fixa impozitele, de a alege căpitan, care putea să conducă, independent de ban, oștile pregătite de el pentru apărarea împotriva turcilor, de a limita folosirea ștampilei de către vicebani, de la Vladislav II obținându-se pentru ținutul lor o stemă separată. (...)

81 (...) Pericolul tot mai mare al invaziilor turcești  l-a determinat pe rege să devină înțelegător față de organizarea armată deosebită a secuilor.

82 (...) În urma măsurilor lui, manufactura și comerțul săsesc au cunoscut într-adevăr o dezvoltare importantă. Astfel s-a putut angaja să acopere o mare parte din necesitățile Moldovei și Munteniei, ba, mai mult, să fie părtaș și la comerțul turcilor derulat în Balcani.

83 (...) Apărarea continuă împotriva turcilor și relațiile personale cu voievozii și căpitanii de cetate au deschis larg porțile pentru afirmarea multora. Regii i-au ridicat la rangul de nobili pe vitejii români care au luptat împotriva turcilor, dar, în majoritatea cazurilor, cu condiția să-și îndeplinească în continuare obligațiile ostășești și materiale. (...)

Aici, mai ales Iancu de Hunedoara a ridicat la rang de nobili pe o mulțime de cneji români care și-au dovedit vitejia în luptele antiotomane.

 

 

(„Korunk”, 4/1990)

Jako Zsigmond (1916) – istoric, academician, Cluj