Viitorul suveranității naționale a României în perspectiva integrării europene (NĂSTASE & MĂTIEȘ 2002)

 Dorina Năstase & Mihai Mătieș, Viitorul suveranității naționale a României în perspectiva integrării europene, „Studii internaționale”, București, 7, 2002, 3-72

 

 

1.Evoluția conceptului de suveranitate: de la pacea westfalică la secolul XXI – un drum fără întoarcere

(11) A fost calitatea de membru NATO a Greciei și Turciei o limitare a suveranității celor două state în 1967 sau 1974 sau mai degrabă factorul care a menținut conflictele la un nivel gestionabil și nu a permis escaladarea crizei într-un război regional total? Ar fi fost cele două state mai suverane sau într-o situație mai bună dacă ar fi dus conflictul într-un război total?

(11) Deciziile Curții [Europene a Drepturilor Omului] au dus la schimbări legislative în Belgia, Germania sau Suedia, explicând evoluția conceptului de suveranitate până la modul de interpretare oferit în prezent de UE sau statele-membre. Exemplul Tratatului de la Roma, cu modificările ulterioare, sau al mai recentului Tribunal Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie nu sunt cu nimic mai prejos.

 

1.2. Suveranitatea juridică

(22) În aceast perioadă apare dreptul internațional al căilor de comunicații, care s-a concretizat prin elaborarea regimurilor pentru marile fluvii internaționale (Rin, Elba, Dunăre, Congo) și (…).

 

 

3.Percepția suveranității în statele candidate

 

(39) În contextul războaielor din Iugoslavia, Europa de Est, care tocmai își recâștigase suveranitatea în raport cu URSS, a început să fie percepută ca o regiune instabilă, pradă naționalismului și revendicărilor teritoriale. Din acest motiv, Pal Dunay subliniază necesitatea unei distincții între funcția pozitivă a naționalismului în cursul revoluției din 1989, îndreptat împotriva hegemoniei politice și militare a URSS, și problema conflictelor interetnice.  Iugoslavia, care rămâne modelul citat des, nu este un caz tipic pentru Europa de Est datorită situației specifice a țării – nealiniate – pe parcursul perioadei comuniste (114).

n. 114 = Pal Dunay (director adjunct la Institutul Relațiilor Internaționale de la Budapesta), Whence the Threat to Peace in Europe, „A Lasting Peace in Central Europe?”,  „Chaillot Papers” 20, oct. 1995, p. 52.

 

3.2.Euroscepticism estic?

(41) Și pentru că în Europa de Est decolonizarea a fost privită ca problema altora, tocmai sub impulsul propagandei comuniste, această „neatenție” a permis UE să se comporte ca un profesor față de un elev nedisciplinat, și statele candidate să intre în competiție unele cu altele, în primul rând pentru a le fi recunoscută calitatea de europeni, manifestând atitudinea de superioritate față de cei mai „orientali” decât sine.

(42) Conform unor sondaje de opinie, susținerea pentru aderare este cea mai puternică în România, Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Ungaria – între 62 și 80 procente. (120), (…)

n. 120 = Colocviul internațional organizat de Centre d Etudes et de Recherche Internationales, Centre d Analyse et de Prevision (MAE) și Deutsche Gesellschaft fur Auswartige Politik Berlin, cu tema „L elargissement de l Union Europeenne et de l OTAN. Quelle implications pour l Europe centrale et orientale?”, Paris , 13 dec. 2001.

(42-3) Sondajele ignoră de asemenea rațiunile politice pentru care reacțiile diferite față de crize în genul celei din Kosovo din partea Cehiei și Ungariei, ceea ce ne determină să considerăm că putem trece cu vederea multe alte aspecte aflate încă în umbra actualității.

 

4.Suveranitatea României în perspectiva integrării europene

 

4.2. Influențele UE asupra suveranității politico-economice a României. Efecte politice ale globalizări și modernizării

4.2.1. Rezistențe culturale

(52) Simplificările din mass-media occidentale s-au suprapus imaginii negative și au întărit-o prin clișee de genul extinderii evenimentelor de la Belgrad asupra întregii regiuni, îndeosebi în mediile anglo-saxone și germane, ca efecte secundare ale „ofensivei dure pentru cucerirea grațiilor și garanțiilor occidentale” (156).

n. 156 = Z. Ornea, „Dilema”, 211, 7-13 feb. 1997, 10.

(52) România, după [jurnalistul britanic] Wingrove, nu știe să-și evidențieze avantajele și calitățile în raport cu alte state din regiune, ca de pildă faptul că nu s-a aflat cu nimeni în război de la Al Doilea Război Mondial încoace, în vreme ce Grecia, membră UE și NATO, se află într-un continuu război cu Turcia.

n. 157 = David Wingrove, România și oglinda întunecată, „Dilema”, 211, 6.

4.2.2.Elementul religios. Bizanț după Bizanț sau modernitate contra teocrație?

(55) În același sens, Polonia ar fi deja atinsă, după cardinalul Glemp, de influențe nefaste din partea Occidentului, dar aderarea Poloniei la UE i-ar permite Uniunii să beneficieze de potențialul său spiritual. Aceeași teză, exceptând forma ortodoxă, este promovată de teologul grec Christos Yannnaras, în cursul unor conferințe la București, atât în cercuri religioase, cât și intelectuale, cu nuanța că „salvarea” Occidentului materialist vine din Est.

(56) Problema este în fapt mai simplă, constând în neimplicarea socială a Bisericii Ortodoxe Române, care, după observația Sandei Stolojan, derivă dintr-o problemă doctrinară, și anume o recomandare a Patriarhiei ecumenice a Constantinopolului, care absolutizează contemplativitatea și separarea bisericii de lume,

4.2.3. Dimensiunea socială

(59) Nici un proiect care își propune să rupă contractul simbolic al democrației reprezentative, pe motiv că poporul – misera plebs – nu poate avea acces direct la decizie, nu poate pretinde să reproducă acea politică simbolică est-europeană decât pentru folosul exclusiv al elitei, pentru a nu ne referi la faptul că argumentul pe tema iraționalității și a lipsei de discernământ a maselor sunt preluate direct din critica democrației interbelice, care se știe unde a condus.

 

4.4. Contribuția politico-economică a României. Cum să-ți faci auzită vocea în UE?

(65) Misiunile de pace desfășurate de armata română în Bosnia, Kosovo și viitoarea participare a țării noastre în Forța de Reacție Rapidă a UE demonstrează angajamentul României în favoarea păcii și securității în Europa. (…)

În lupta împotriva criminalității transfrontaliere, România trebuie să potențeze la maximum. avantajul Centrului SECI (Inițiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei), (…). La deschiderea Centrului SECI, ambasadorul american R. Schifter spunea: „Consider că o activitate ca aceasta, care demonstrează că România este un partener serios și este implicată în probleme ce afectează nu numai regiunea, ci și Europa, este un mare avantaj [pentru integrarea în UE].”

(65) UE va avea aici o sarcină dificilă, dat fiind faptul că țări precum Spania, Grecia sau Portugalia, regiunile de S ale Italiei, Austriei și E Germaniei nu vor fi de acord cu reducerea contribuției din Fondurile Structurale și de Coeziune pe care le primesc acum. (... ) Dacă în 2004 vor intra 10 state în UE, PIB european va scădea cu 13% și 15 regiuni din Spania, Portugalia, Grecia și Estul Germaniei nu vor mai îndeplini criteriilor pentru Obiectivele 1. (...) Este de datoria oficială a Uniunii să aducă liniște în rândul spaniolilor, grecilor sau portughezilor cu privire la reducerea subvențiilor. O modalitate ar pute a fi implementarea unui sistem al discriminării pozitive prin care „pierderile” pe care statele menționate le-ar înregistra să se compenseze prin ajutoare date de Uniune firmelor private din Spania, Grecia, Germania de Est și Portugalia să deschidă business-uri în România și alte state din Est, profitând în acest fel de lărgirea Uniunii către o piață cu forță de muncă calificată și ieftină.