dr. Florin Vasilescu, Sisteme de partide în dreptul constituțional comparat, în
Centrul de Drept
Constituțional și Instituții Politice, Partidele politice, Comunicări
prezentate la seminarul științific din 21 decembrie 1992 organizat cu sprijinul
Curții Constituționale, Monitorul Oficial, București, 1993
39 În consecință, marea majoritate a țărilor care cunosc
multipartidismul își axează lupta politică, de regulă, pe 3-7 partide
principale, care ocupă în jur de 75-80% din mandatele parlamentare aflate în
dispută. Spre pildă, Italia – 7 partide, Finlanda – 6, Austria și Suedia – 4,
Norvegia și Danemarca – 5, dar și Brazilia – 10 (la o Adunare de peste 500 de
deputați) sau state în care eșichierul politic este ocupat în principal de 3
partide (Turcia, Grecia, Portugalia, Irlanda etc).
40 (...) Influența sistemelor multipartide asupra
instituțiilor constituționale a constat și constă în majoritatea cazurilor, în
creșterea rolului parlamentului exprimată printr-un control mai accentuat asupra
executivului și a procesului legislativ. Dar acest lucru dăunează coerenței
politicii guvernamentale, constrânsă la concesii și compromisuri, de unde
posibilitatea repetării alegerilor – în urma căderii guvernelor – la intervale
reduse de timp. Este relevant, în acest sens, cazul Greciei care între
1989 și 1990 a cunoscut trei campanii electorale (18 iunie 1989, 7
septembrie 1989 și 8 aprilie 1990).
43 (...) Există cazuri în care poziția unei
organizații politice est excesiv de puternică, prin faptul că unul din partide
întrunește 60% și chiar mai mult din totalul voturilor sau mandatelor, încât
problema formării unui guvern majoritar monocolor nu se pune. În acest sens,
probant este cazul Partidului Liberal-Democrat japonez în majoritatea
alegerilor nipone (spre exemplu, în alegerile din 1986, el a obținut 300 de
mandate din 512) sau al Partidului ANAP din Turcia (care în alegerile
din 1987 a primit 292 mandate din 450) și mai cu seamă
Partidul Congresului din India (în perioada 1951-1967) când procentul
mandatelor ce i s-au repartizat s-a situat în jurul a 70%. (...)
Astfel, în Polonia, Cehoslovacia, fosta RDG și parțial
Bulgaria (în care alături de partidul comunist activa o Uniune
Populară Agrară) alături de partidul unic participau la alegeri și alte
formațiuni politice prin excelență de fațadă, atât calitativ, cât și numeric.
Calitativ, pentru că ele nu participau la alegeri cu scopul cuceririi puterii,
nepunând la îndoială rolul conducător al principalului partid al țării.
Numeric, deoarece ponderea membrilor lor era derizorie: (...) (16).
16 = A. Hauriou & J. Gicquel & P. Gelard, Droit
constitutionnel et institutions politiques, Paris, Montchrestien, 1975, ed.
VI, p. 615.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu