George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982
Interviu cu Octavian
Paler
(...)
-De ce ați ales Grecia,
Egiptul, Italia pentru a scrie despre ele?
-Poate pentru că soarele
mediteraneean luminează întrebările fără să le ucidă.
(...)
Dv. călătoriți de parcă
ați vrea să aflați dacă existența acelor meleaguri, acelor monumente este
reală. Călătoriile vă vă stârnesc exclamații și nu vă aduc nimic necunoscut.
-Ba da. M-au învățat să
descopăr că Odiseea a fost scrisă pentru sfârșitul ei.
-Oare și mitologia
este pentru dv. un pretext?
-Da. Nu le-am cerut zeilor
decât să le folosesc numele pentru cauza mea personală. (…) Dacă iubesc lumina
de afară e ca și cum aș spune că îl prefer pe Apolo. Sau pronunțînd numele lui Dionysos
mă gîndesc că am o poftă teribilă să stau culcat în iarba amară, plină de
mirosurile primăverii, privind cerul și adumelcînd ca o sălbăticiune amintirea
munților. Prin mitologia greacă nu trebuie să părăsim viața obișnuită,
deși grecii și-au imaginat că totul se rezolvă printr-un surâs. În
definitiv, Elada nu e atît o țară, cît o categorie muzicală.
- Dar a scrie
despre monumente străvechi, despre zei nu înseamnă o depărtare de
timpurile noastre?
-Dacă există cineva
căruia i se pare inactuală sau superfluă nevoia de a crede în sensul profund al
Ithacăi, cu atât mai rău pentru ei. (…) Nu mi-am propus niciodată să
reinterpretez miturile antice și, chiar dacă în această privință s-au
scris lucruri foarte măgulitoare despre cartea mea Mitologii
subiective, cred că nu le merit. N-am căutat în mituri decât un mod de a mă
confesa și de a judeca viața.
(...)
-(...) Frumusețea ajunge
să învingă neantul din care a apărut Afrodita, dar nu ajunge să salveze
de la moarte un copil flămând. (…)
(...)
-Grecii și
Renașterea au pus în centrul lumii mai ales frumusețea omului.
(...)
Dar ce credeți că a
pierdut epoca modernă?
- Socrate în agora
nu era niciodată singur. În epoca modernă el ar avea șansa să descopere că
singurătățile cel mai mari nu sînt cele între patru ziduri. Metropolele
europene cunosc singurătatea în plină stradă.
-V-ar ispiti întoarcerea
în antichitate?
-Sunt dintre cei care nu
s-au gândit niciodată că Don Quijote ar trebui vindecat de himerele sale.
Totuși, știu că singura înțelepciune adevărată este să aparții timpului tău,
orei pe care o trăiești.
-Nu vă contraziceți? Ați
scris despre nostalgia Eladei.
-Nu mă contrazic. În loc
să copiem Parthenonul, e mult mai important să înțelegem că el ne
vorbește despre o perfecțiune pe care trebuie să o căutăm singuri.
Decepțiile neoclasicismului au fost grăitoare. Dar merită să reținem de la clasicism
încrederea în cuvinte. (...) Hitler și Nero îmi provoacă aceeași
repulsie în plan moral.
-Vorbiți uneori nu
numai despre mitologie, dar și despre istorie ca despre o problemă
personală.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu