Antonio Pigafetta, Cu Magellan în jurul lumii, ed. II, Editura Științifică, București, 1962, 257 p.
Despre insulele Moluce și încă despre alte
minunăţii pe care noua călătorie pe аре а castilienilor... le-a scos la iveală:
epistola lui Maximilian Transylvanul către prea veneratul cardinal de Salzburg,
foarte plăcută la citit, în stabilimentul lui Eucharius Cervicornus, în anul
1523, luna ianuarie.
187 (...) deoarece deşi portughezii ne aduc o mare
cantitate din acestea pe care le iau din Chersonesul de aur, care se
crede a fi ceea ce acum numim Malacca, (...). (...) Nici nu trebuie să ne mire
că aceste insule, pe care cresc mirodeniile, au rămas necunoscute tuturor
veacurilor trecute pînă în zilele noastre, deoarece toate lucrurile scrise,
pînă-n aceste vre muri, de autorii antici, despre locurile în care cresc
aromele au fost născocite şi neadevărate, în așa fel încît țările în care
scriau autorii că cresc, s-au aflat acum a fi de fapt mai îndepărtate chiar
decît noi de locurile în care cresc.
188 Şi lăsînd deoparte multe lucruri scrise, voi spune
numai că Herodot, deși autor foarte luminat, afirmă că scorțișoara se
găseşte în vîrful cuiburilor, adusă de păsări din țări îndepărtate, mai ales de
către pasărea fenix, pe care nu știu s-o fi văzut vreodată cineva. Dar Pliniu
căruia i se părea că poate să spună mai cu temei unele lucruri, deoarece
înainte de vremea sa multe fuseseră cunoscute și aduse la lumină de către călătoriile
pe apă ale lui Alexandru cel Mare şi de către alţii, spune că scorțișoara
crește prin părțile Ethiopiei Troglodiţilor; (...).
189 (...), portughezi, care, înconjurînd întreaga
Africă au trecut prin tot răsăritul, şi au străbătut pînă la golful numit
Magnus, nici în această din urmă navigație în care a fost înconjurat întreg
pămîntul. (...)
190 (...) Şi de acolo au navigat către insula numită
de către cei vechi Taprobana, care acum se numește Sumatra, pentru că
unde Ptolemeu și Pliniu şi alți cosmografi au pus Taprobana, nu
se află nici o insulă care poate fi socotită aceea, şi de acolo au ajuns la Chersonezul
de aur unde se află prea vestita cetate Malacca, foarte mare cuib de
negustori din răsărit. De la aceasta au ajuns la golful numit de către cei
vechi Magnus, pînă la popoarele Sine, ре care acum le numesc Chine, unde au
găsit oameni albi și foarte civilizați, asemenea cu nemții noștri, și se crede
că popoarele numite Seri şi Sciţi, adică 'Tătari din Asia, se întind pînă
acolo. (...)
193 (...) Mai spuseră că longitudinea de la insulele
Canare către apus era de aproape 56 de grade şi vechii cosmografi, mai cu seamă
Ptolemeu, măsurînd longitudinea locurilor, începînd de la insulele
Canare mergând către răsărit pină la Catigara, spun să fiе de 180 de grade.
(...)
213 (...); nu găsiră capul Саtigara, care e al Asiei,
şi care după Ptolemeu se întinde în mare multe grade dincolo de
echinocțial. (...)
214 Marinari, fireşte, шай vrednici de amintirea
noastră, decît cei care fură numiţi de cei vechi Argonauţi, care
navigară cu Iason pînă la fluviul Phasis, în marea cea mare, iar această
corabie mult mai vrednică de a fi așezată printre stele, decît cea veche a lui Argus,
care, pornind din Grecia, merse pînă la marea cea mare, (...)
(...) Scrisă în Vallisoleti la 23 octombrie 1522.
(...)