Încetarea din viață a Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (DAVID 1977)

Diacon P. I. David, Încetarea din viață a Prea Fericitului Părinte Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia și slujba înmormântării, „Biserica Ortodoxă Română”, Buletinul Oficial al Patriarhiei Române, XCV, 4, apr. 1977

 

 

(242) Primul care a adus un smerit omagiu a fost IPS Mitropolit Meletios al Parisului, șeful delegației Patriarhiei Ecumenice și reprezentantul Sanctității Sale Dimitrios I, patriarhul ecumenic al Constantinopolului: „Exprim în numele SS Dimitrios, patriarhul Constantinopolului, și al meu personal compasiune, respect și iubire pentru acela care a fost mult respectatul și întâi stătător al Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Justinian. Patriarhul Justinian a fost o distinsă personalitate nu numai pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru Ortodoxie, ci și pentru creștinătate. Marea Biserică a lui Hristos din Constantinopol se roagă neîncetat și se va ruga pentru sufletul adormitului întru Domnul și întru nădejdea învierii, patriarhul Justinian. Dumnezeu să se milostivească pentru sufletul său, pentru faptele sale recunoscute de tot poporul credincios român și de toate Bisericile surori, care la rândul lor se roagă acum pentru mântuirea lui. (...)”

 

(244) A luat cuvântul IPS Mitropolit Alexandros de Peristeri din partea Bisericii Ortodoxe a Greciei și reprezentantul PF Serafim, arhiepiscopul Atenei și a toată Elada: „Biserica Ortodoxă Greacă împărtășește această durere a Bisericii Ortodoxe Române ca pe o durere a ei și (...) PF Patriarh Justinian a făcut parte din grupul celor mai mari ierarhi și printre ei mai aleși oameni pe care i-a avut Ortodoxia. (...) Biserica Ortodoxă Greacă poartă același doliu cu Biserica Ortodoxă Română și împărtășește durerea dv. ca pe durerea ei, fiindcă noi, credincioși și ierarhi, ca și întreg poporul grec datorăm mult patriarhului Justinian și României. Cu plecarea din viață a patriarhului Justinian rămâne un loc și dureros în ierarhia Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Greacă, în sufletul credincioși ortodocși români și greci de pretutindeni.

 

(275) Telegrama Prea Fericitului Părinte Makarios, arhiepiscopului Ciprului

„Înalt Prea Sfinției Sale Iustin, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, locțiilor de patriarh

Aflând cu adâncă durere de încetare din viață a PF Justinian, patriarhul BOR, exprimăm din tot sufletul condoleanțe Bisericii surori a României, rugând pe Domnul să așeze sufletul întâistătătorului mutat către Domnul.”

 

Telegrama PF Părinte Gherman, Patriarhul Serbiei

(274) Suntem profund întristați de vestea despre decesul Prea Fericitului Patriarh al României, Justinian (...) Înălțăm calde rugăciuni către Domnul Dumnezeu pentru odihna sufletului și împreună cu Sfântul Sinod, ierarhii, clerul și credincioșii Bisericii Ortodoxe Sârbe, exprimăm condoleanțe, (...) solicitând în rugăciuni ca pe scaunul vacant să fie ales un vrednic urmaș al adormitului patriarh Justinian.

 

Schisma Occidentală (1378-1417) (ERDEȘ &TULBURE 2010)

Tarciziu Erdeş şi Eusebiu Tulbure, Schisma Occidentală (1378-1417), INSTITUTUL TEOLOGIC ROMANO-CATOLIC „SF. IOSIF”  (anul II - Istoria Bisericii), Iași, 2010

 

 

capitolul ii Schisma propriu-zisă

 

4. Succesiunea pe scaunul lui Petru

4.2.  Inocenţiu al VII-lea (1404-1406)

18 (...) La 1 septembrie 1406, după ce s-a întors la Roma, a ordonat o reorganizare a Universităţii La Sapienza, cu înfiinţarea catedrei de limba greacă, şi a primit în serviciul Curiei umanişti ca Leonardo Bruni şi Pietro Paolo Vergerio. Acest lucru ar fi putut fi un semn al schimbării novatoare în orizontul cultural al Bisericii, dar asemenea iniţiative rămâneau singurele note pozitive ale acestui papă.

4.3.  Grigore al XII-lea (1406-1415)

18 (...) Conclavul s-a reunit la 18 noiembrie 1406 şi, în data de 30 a aceleiaşi luni, a fost ales cardinalul veneţian Angelo Correr, patriarh latin de Constantinopol: a fost încoronat la 19 decembrie, sub numele de Grigore al XII-lea.

 

capitolul iii Încercări de refacere a unităţii

 

1. Conciliul ca şi cale de rezolvare a schismei

1.1.  Conciliul din Pisa

23 (...) La zece zile după aceea, cei 24 de cardinali au intrat în conclav şi, la 26 iunie, era ales în unanimitate ca papă arhiepiscopul de Milano, Pietro Filargis din Creta. Acesta a fost consacrat în catedrala din Pisa, la 7 iulie, luându-şi numele de Alexandru al V-lea.

1.2.  Conciliul din Konstanz

25 (...) Cu toate acestea, Grigore al XII-lea şi-a trimis ambasadorul la Konstanz, pe cardinalul Giovanni Dominici din Ragusa, şi a comunicat adunării că era gata să demisioneze dacă şi ceilalţi doi pontifi ar fi făcut la fel, cerând doar ca Ioan al XXIII-lea să nu mai conducă lucrările conciliului.