Al Morrisson, Insula Paștelui, Prietenii cărții/Civilizații dispărute, București, 1997 (1946 eng.)
Cuvânt înainte
(...) Statuile şi alte ruine ale insulei
nefiind din domeniul mitic, ci din cel al realităţii, problemele pe care
le pun cereau un studiu la faţa locului şi după metode ştiinţifice. Lucrările
expediţiei engleze conduse de doamna Routledge au ajutat la îndepărtarea mai
multor legende şi erori. (...)
(...) Dacă, singurii din Polinezia,
locuitorii acestei „Ultima Thule” au cunoscut arta de a scrie şi dacă
tot ei au fost singurii care au ştiut să cioplească şi să ridice statui atât de
mari – atunci au tot dreptul de a se proclama reprezentanţii unui trecut
grandios şi fiii unei rase privilegiate. (...)
Insula Paştelui şi Continentul Pierdut
(...) S-a sfârşit prin a colora în albastru locul din
hărţi unde erau însemnate, altădată, contururile acelei Terra australis
incognita (Ţara australă necunoscută). (...)
(...) Este puţin probabil că acest monument să mai
domine faleza pe care se ridica, în 1934, când l-am vizitat, o crăpătură larg
deschisă detaşase deja aripa dreaptă şi câteva ploi violente ar fi fost de
ajuns pentru a prăvăli mausoleul în mare, de la o înălţime de 200 de
metri. (...)
Istoria tragică a Insulei Paștelui
(...) Toţi ceilalţi polinezieni se adaptaseră la viaţa
modernă şi între ei şi cuceritorii lor se stabilise un fel de status quo.
(...)
Statuile uriașe
(...) Indiferent de felul lor de a gândi,
de cultura sau sensibilitatea lor, toţi cei care au descris Insula Paştelui au
fost cuprinşi de o emoţie sinceră şi adâncă. Din suma impresiilor lor s-a
născut legenda Insulei Paştelui, vestigiu al Atlantidei. (...)
Poezie, muzică și dans
(...) Tot de la strămoşii lor, pascuanii au păstrat
dragostea pentru muzică şi sonoritatea cuvintelor, în această privinţă,
civilizaţia polineziană se apropie de aceea a Greciei antice. (...)
(...) Dansul săltat este unul din dansurile specifice
ale insulei, în anul 1838, când vasul Venus comandat de
amiralul Du Petit-Thouars s-a oprit aici, câţiva indigeni au urcat la bord şi
au dansat un fel de menuet, sărind într-un picior şi mimând obscenităţi. (...)
Misterul tabletelor
Au avut oare vechii pascuani o scriere hieroglifă
a cărei descifrare ne-ar putea lămuri multe mistere? (...)
(...) Altele erau panegirice adresate şefilor.
(...)
(...) La Mangareva tanga-ta-rongo-rongo erau un fel de
orchestre sau de coruri care asigurau elementul „muzical” al tuturor serbărilor
sacre sau profane. (...)
O societate canibală
(...) Puterea regelui este celebrată în
termeni lirici într-un imn cules în anul 1886. (...) Cu ajutorul indigenilor şi
experţilor în limbi polineziene am reuşit să stabilim, parţial, versiunea
originală.
„Care sunt lucrurile pe care regele le
înmulţeşte în această ţară?
Atunci când Marte apare pe cer (?)
regele face să crească tijele cartofilor dulci, albi. (...)”
Religie și magie
(...) Se pare că încă înainte de
evanghelizarea insulei, cântecele sacre, legendele divine atât de venerate în
Polinezia centrală îşi pierduseră prestigiul şi temele majore ale vechii cosmogonii
abia mai erau cunoscute. (...)