„Prin țara celor șase sute de milioane” (1956)

Petru Groza, Prin țara celor șase sute de milioane. China de ieri și de azi. Note de drum, Editura pentru Literatură și Artă, București, 1956, 342 p.

  

Gânduri de drum
21 septembrie 1954
(8-9) Îmi reamintesc un mic, dar grăitor, episod din viața poporului muntenegrean din Balcani. Pe când împărțea dreptate supușilor în fața palatului, fostul rege Nikita, înveșmântat în straiele pitorești ale autohtonilor din munții sălbatici de pe coastele Adriaticii, se pomenește cu silueta de globe-trotter a unui ziarist englez:
- Și câți supuși aveți, maiestate? a întrebat englezul cu un aer de superioritate.
Regele Nikita și-a netezit vestitele mustăți și, trăgând un fum din luleaua masivă, i-a spus gazetarului fudul cu un râs ironic:
- Apoi, noi și „verii” noștri suntem cam două sute de milioane!
Oaspetele a aflat că regele micului popor muntenegrean era înrudit cu țarul Rusiei, prin faptul că una din frumoasele lui fiice era căsătorită cu fratele țarului. De aceea Nikita se considera una cu poporul rus și se credea îndreptățit a se bizui pe acesta.

Palatul de iarnă: lumea veche - lumea nouă
Se spulberă astfel teoria „rasei superioare”, născocită de unii din Europa, ai căror străbuni, în timpul când în China se dezvolta o mare cultură, cutreierau câmpiile și pădurile din Germania și Scoția, în piei de animale sălbatice, buni de prins cu arcanul de legiunile romane și speriind lumea pe străzile Romei, în așa măsură încât, după cum scrie cronicarul roman, mamele, la vederea lor, nășteau înainte de vreme.

Înaintea plecării spre meleagurile Chinei

(155) Noi, cei care suntem originari din provinciile Austro-Ungariei dezmembrate la sfârșitul primului război mondial, români, cehi, sârbi, croați și slovaci avem o bogată experiență acumulată în trecutul nostru sub fostul regim șovin feudal și burghez.

În Șanhai
(208) Am fost și eu în Arcadia - ceea ce în limba clasică are semnificația că am fost și eu odată tânăr - (...).