De la conflict la reconciliere: relaţiile politico-diplomatice sovieto-iugoslave (CROITOR & BORȘA 2014)

 Mihai Croitor & Sanda Borșa, De la conflict la reconciliere: relaţiile politico-diplomatice sovieto-iugoslave, „Studia Securitas”, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu, 2014, p. 143-149

 

Abstract

In early 1954, the Soviet-Yugoslav political and diplomatic relations were characterized by a mutual suspicion. However, in June 1954, Nikita S. Khrushchev initiated an extensive correspondence with Josip Broz Tito, and, as a result, a Soviet delegation visit to Yugoslavia was organized, between May 27 - June 2, 1955. Based on documents from the Central National Historical Archives, this article focuses on the main events that contributed to the normalization of the political and diplomatic relations between Soviet Union and Yugoslavia.

 

Keywords

Iosip Broz Tito, Nikita S. Khrushchev, Communist Party of the Soviet Union, League of Communists of Yugoslavia, Yugoslav-Soviet relations

 

Institutional affiliation of the authors: Babeș-Bolyai University, Faculty of History and Philosophy

 

 

Introducere (MALIȚA 1975)

Mircea Malița, Introducere,

în Mihajlo Mesarovic & Eduard Pestel, Omenirea la răspântie, trad. F. Ionescu (New York 1975), Editura Politică, București, 1975

XX (...) Lumea este împărțită în zece regiuni mai mult sau mai puțin omogene și fenomenele sunt discutate în funcție de specificul fiecăruia. În ordinea indicată de autori acestea sunt: (...); 2) Europa occidentală; (...); 5) Europa răsăriteană și URSS; (...); 7) Africa de Nord și Orientul Mijlociu; (...). Criteriile explicite ale autorilor după care a fost operată regionalizarea sunt: tradițiile, stilul de viață, nivelul de dezvoltare economică, structurile social-politice și similitudinea problemelor cu care sunt confruntate.

XXIII (...) În grupa a doua, în mod nejustificat, Iugoslavia figurează în Europa occidentală. (...) Alături de Roma cu structură piramidală se găsea Grecia cetăților, regiune multiformă care în căutarea în echilibru recurgea nu numai la arme, așa cum ne lasă impresia Tucidide, ci mai ales la instrumentul negocierii și diplomației, care s-a perfectat atunci.