Papa Ioan Paul II (DUMITRESCU 1990)

Rodica Dumitrescu, Papa Ioan Paul II, „Biblioteca Lumea azi. Biografii contemporane”, București, 1990

 

(37-38) Ofensiva conservatoare italiană, existentă în ultimii ani față de „slăbiciunea” Papei Paul VI și față de „Ostpolitik” (relații cu Estul), a continuat în conclav, destrămând „frontul” italian. Lent, dar sigur, s-a format un „front” centro-european: austrieci, precum Konig, francez, iugoslavi, polonezi, germani favorabili „Ostpolitik”, câțiva americani (cardinalul de Philadelphia de origine poloneză) au lansat  ideea unui Papă străin, dar european.

 

(43) Vaticanul și țările est-europene

În Iugoslavia, Biserica a trebuit să aștepte moartea cardinalului Stepinac pentru a face primii pași a dezghețului. Ruptura cu Belgradul se produsese când Pius XI a decis numirea în funcția de cardinal a arhiepiscopului Stepinac, condamnat pentru colaborare cu ustașii. Până la moarte, Stepinac a refuzat orice propunere de a veni la Vatican, tocmai pentru a împiedica o posibilă normalizare a relațiilor acestuia cu regimul lui Tito. I-a succedat Seper, numit apoi cardinal și transferat la Roma, pentru a prezida Sant Ufficio.

O nouă criză a fost evitată în anii revoltelor din Croația, când clerul s-a asociat tendințelor naționaliste. Cu diplomația sa proverbială, papa Paul VI a știut să îndepărteze tentația Bisericii de a se declara „moștenitoarea” sentimentului național. Drept urmare, în 1971, Paul VI se întâlnea cu Tito, prima întâlnire oficială între un papă și un șef de stat comunist.

 

(44-45) Procesul „filierei bulgare”

La 13 mai 1981, Papa Ioan Paul II a fost victima atentatului teroristului turc Mehmet Ali Agca ( 23 ani). (...)

În urma procesului desfășurat în 1981, Agca fost condamnat la închisoare pe viață. Dar în cadrul anchetei va firma că a avut complici – turci și bulgari – între aceștia din urmă aflându-se Serghei Antonov, fostul reprezentant al companiei aeriene „Balkan”, Todor Aivazov și Jelio Vasiliev.

La 27 mai 1985 se deschide la Roma procesul intentat „filierei bulgare” (care ar fi fost „mâna” ce a realizat atentatul de către – așa cum s-a presupus – contraspionajul sovietic KGB) și a celor patru turci, presupuși complici ai lui Agca.

Confuz și contradictoriu, procesul a durat 10 luni și a fost marcat de 97 de audieri și de depozițiile a 85 de martori. S-a încheiat după șapte zile de deliberări ale Curții cu juri pe 29 martie 1986 prin achitarea protagoniștilor „filierei bulgare”.

Tribunalul a decis achitarea „din insuficiență de probe” a lui Antonov, arestat la Roma la 25 noiembrie 1982, în urma acuzației lui Agca. Au fost achitați și ceilalți doi cetățeni bulgari, judecați în contumacie, precum și turcii Oral Celik și Musa Serdar Celebi, complici prezumtivi ai lui Agca. Două condamnări au fost pronunțate de tribunal. Omar Bagci, turc emigrat în Elveția, recunoscut vinovat de a fi introdus în Italia pistolul cu care Agca a tras asupra Papei, a fost condamnat la trei și două luni închisoare. Agca a fost condamnat la un an detenție suplimentară pentru deținerea armei, pedeapsă ce se adaugă condamnării pe viață.

 

 

Postmodernism (DEVETAK 2005)

Richard Devetak, Postmodernism,

in

Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit and Jacqui True, Theories of International Relations, third edition, Palgrave Macmillan, New York, 2005

 

 

Power and knowledge in International Relations

Genealogy

163-164 (...) The subject of knowledge is situated in, and conditioned by, a political and historical context, and constrained to function with particular concepts and categories of knowledge. Knowledge is never unconditioned. As a consequence of the heterogeneity of possible contexts and positions, there can be no single, Archimedean perspective which trumps all others. There is no ‘truth’, only competing perspectives. David Campbell’s analysis of the Bosnian War in National Deconstruction (1998a) affirms this perspectivism. As he rightl reminds us, ‘the same events can be represented in markedly different ways with significantly different effects’ (1998a: 33). Indeed, the upshot of his analysis is that the Bosnian War can be known only through perspective.

 

 

Problematizing sovereign states

 

Violence

174 (...) Indeed, as Agamben (1998: 74, 80) points out, the Roman concept of homo sacer precedes the distinction between sacred and profane, which is why, paradoxically, a so-called ‘sacred man’ can be killed. The clearest expression of this was the system of camps established under the Nazis before and during the Second World War. But similar systems were established during the Bosnian War. As David Campbell (2002b: 157) spells out, the Bosnian Serb camps at Omarska and Trnopolje were ‘extra-legal spaces’ integrated into an ‘ethnic-cleansing strategy based on an exclusive and homogeneous’ political community.

 

Identity

177 A detailed account of the relationship between the state, violence and identity is to be found in David Campbell’s post-structuralist account of the Bosnian war, in National Deconstruction (1998a). His central argument there is that a particular norm of community has governed the intense violence of the war. This norm, which he calls ‘ontopology’, borrowing from Derrida, refers to the assumption that political community requires the perfect alignment of territory and identity, state and nation (Derrida 1994a: 82; Campbell 1998a: 80). It functions to disseminate and reinforce the supposition that political community must be understood and organized as a single identity perfectly aligned with and possessing its allocated territory. The logic of this norm, suggests Campbell (1998a: 168–9), leads to a desire for a coherent, bounded, monocultural community. These ‘ontopological’ assumptions form ‘the governing codes of subjectivity in international relations’ (1998a: 170). What is interesting about Campbell’s (1999a: 23) argument is the implication that the outpouring of violence in Bosnia was not simply an aberration or racist distortion of the ontopological norm, but was in fact an exacerbation of this same norm. The violence of ‘ethnic cleansing’ in pursuit of a pure, homogeneous political identity is simply a continuation, albeit extreme, of the same political project inherent in any modern nation-state. The upshot is that all forms of political community, insofar as they require boundaries, will be given to some degree of violence (Campbell 1998a: 13).

180 (...) It is in this sense that David Campbell (1998a: ix–x), in his account of the war in Bosnia, focuses on what he calls ‘metaBosnia’, by which he means ‘the array of practices through which Bosnia … comes to be’. To help come to terms with the ceaseless production of Bosnia as a state or subject Campbell recommends that we recognize that we are never dealing with a given, a priori state of Bosnia, but with metaBosnia–that is, the performative constitution of ‘Bosnia’ through a range of enframing and differentiating practices. ‘Bosnia’, like any other state, is always under a process of construction.

 

 

Beyond the paradigm of sovereignty: rethinking the political

 

Postmodern ethics

186 (...) The key thinker in this ethical approach is Emmanuel Levinas who has been more influenced by Jewish theology than Greek philosophy. Indeed, the differences between these two styles of thought are constantly worked through in Levinas’ thought as a difference

between a philosophy of alterity and a philosophy of identity or totality.

Vor rămâne stigmatizați? (CSEKE 1990)

 

Cseke Peter, Vor rămâne stigmatizați? Dialog despre natura manipulării, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

Nivelul superior al libertății

295 Stelian Tănase – În zilele noastre mulți își pun mari speranțe în acele procese democratice care s-au declanșat de la Urali până la zidul berlinez. (...) România abia dacă va fi părtașa acestor procese, dacă noi înșine nu ajutăm la declanșarea lor. Nu putem aștepta ca soarta noastră să fie decisă la Moscova, Berlin, Belgrad, Varșovia, Budapesta sau Sofia.

 

 

(„Korunk”, 12/1990)

Cseke Peter (1945) – eseist, secretar „Korunk”,lector Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj