Giselle Ali Tansu, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, clasa XI, Liceul Teoretic „Ovidius”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(16-17) În secolul XIV, au venit tătari alături de turci din
Anatolia, având loc trecerea la islamul sunit. În perioada lui Timur
Lenk, 100.000 de tătari s-au stabilit în Dobrogea. În 1525,
alte grupuri de tătari au ajuns la Babadag. Cronicile otomane au
înregistrat patru grupuri de tătari pe teritoriul Rumeliei (Balcanii
de Est), de care aparținea Dobrogea. Limba tătară face parte
din ramura turcică a limbilor altaice. Instaurația administrației
otomane în Dobrogea a avut un efect de asimilare a populației tătare,
limba tătară fiind treptat înlocuită cu cea turcă. La sfârșitul secolului
XVI, călătorii străini denumeau Dobrogea „țara tătarilor”. În 1596,
s-au stabilit alți 40.000 de tătari în regiunea dintre Dunăre și Mare.
După ocupația țaristă din 1783, mulți tătari și-au găsit refugiu în Dobrogea.
Procesul de emigrare a continuat până la unirea Dobrogei cu România în 1878.
Datorită deselor războaie otomano-țariste, tătarii își căutau
refugiu, părăsind de trei ori Dobrogea, dar întorcându-se. După 1878,
situația tătarilor din Dobrogea a fost asemănătoare cu cea a turcilor,
adică marginalizați, dar nu supuși unui proces de asimilare etnică. O primă
evaluare a numărului tătarilor din Dobrogea a fost făcută în 1879
destul de imprecis, deoarece tătarii erau incluși împreună cu turcii
în gruparea religioasă a musulmanilor. În acel moment existau în Dobrogea
134.000 de musulmani. (...) Câteva geamii și cavourile Gazi Ali
Pașa și Saru Saltâk Dede din Babadag sunt declarate monumente
istorice. (...) În perioada lui Timur Lenk, 100.000 de tătari s-au
stabilit în Dobrogea și în regiunile Edirne și Filipopoli.
Bibliografie: „Karadeniz Crimeea”, „Magazin istoric”, „Ziua”,
uniuneatatara.ro (UDTTMR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu