Însemnări despre Lumea Nouă (PIGAFETTA 1522)

 Antonio Pigafetta, Cu Magellan în jurul lumii, ed. II, Editura Științifică, București, 1962, 257 p.

  

ÎNSEMNĂRI DESPRE LUMEA NOUĂ, CU HĂRŢILE ŢĂRILOR DESCOPERITE, DESCRISE DE ANTONIO PIGAFETTA, VICENTIN, CAVALER DE RHODOS ANTONIO PIGAFETTA, PATRICIAN VICENTIN* ŞI CAVALER DE RHODOS² PREA IUBITULUI ŞI PREA EXCELENTULUI DOMN FILIP DE VILLERS LISLEADAM³ VESTIT MARE MAESTRU DE RHODOS, STAPIN AL SĂU PREA VREDNIC DE CINSTE

39 (...); vâslesc cu lopeți, ca cele de cuptor, și așa negri, goi și tunși seamănă, când vâslesc, cu cei de pe mlaștina Stixului. 

45 (...) În picioare uriașul avea opinci dintr-aceeași piele, care-i acopereau picioarele ca niște ghete, iar în mână un arc scurt și gros, cu coarda ceva mai groasă decât a lăutei, făcută din mațele aceluiași animal, cu un mănunchi de săgeți din trestie, nu prea lungi, înaripate ca ale noastre. în loc de fier, au la vârf cremene albă şi neagră — după chipul săgeților turcești — pe care o ascut cu o altă piatră.

64 [Insulele Tâlharilor/Mariane] Poartă pălării asemănătoare  celor albaneze, dar [făcute din frunze] de palmieri; (...).

74 (...) Trimise apoi regelui din Zubu, prin mine şi prin altul, o haină de mătase galbenă și neagră, croită turcește, (...).

87 (...) Când văzură aceasta, toți năvăliră asupra lui; unul cu un fel de pumnal, care e ca un iatagan, dar mai gros, îi dădu o lovitură în piciorul stâng, din care pricină căzu cu fața în jos.

97 (...) La capătul sarbacanelor lor leagă un fier, ca un fel de iatagan și când au tras toate săgețile, luptă cu acesta.

98 (...) Auzind aceasta, ne suirăm șapte dintre noi în prao şi luarăm pentru rege un dar, adică o haină de catifea verde croită turcește, (...); trimisului care venise în prao, îi dădurăm o haină de postav roșu şi verde, croită turcește, (...);

111 (...) Punându-l să stea într-un jilț de catifea roșie, îl îmbrăcarăm cu o haină de catifea galbenă croită turcește; (...).

 

Note

226 (2) Aparținând deci ordinului cavalerilor de Malta, care până în 1530 s-a numit ordinul cavalerilor de Rodos.

(5) [Francesco Chiericati] (...) A fost nunțiu apostolic în Spania, în 1518, unde a încercat să pună la cale o „cruciată” împotriva turcilor. (...)

228 (19) Insulele Canare au fost cunoscute în antichitate sub diferite denumiri: Insulele Extazului, Insulele Fericite și Insulele Hesperide. (....)

(20) Această legendă se bazează pe o povestire a lui Plinius. La baza ei stă faptul că laurul și alți arbori veșnic verzi strâng umezeala din ceața de peste zi.

(22) Potrivit unei legende antice, la Ecuator n-ar ploua niciodată și de aceea ținuturile n-ar fi locuite.

235 (60) Martin de Behaim (1459-1506) a fost negustor de stofe în Flandra între 1477 și 1479; mai târziu, a sosit la Lisabona, unde l-a cunoscut pe Columb. În 1488, el a îndeplinit funcția de cartograf în expediția lui Diego Cao în Africa Apuseană. După o ședere în insulele Azore, s-a întors în Germania, unde, la comanda concetățenilor săi, a construit un glob uriaș bazat pe datele lui Ptolemeu, Strabon și alții. În jurul numelui său s-au creat multe legende. Se spune că ar  fi fost în America înaintea lui Columb și că ar fi descoperit strâmtorile lui Magellan înaintea lui Magellan.

239 (95) Tapobrana este numele pe care grecii l-au dat insulei Ceylon, dar greșeala și confuzia nu sunt imputabile lui Pigafetta, pentru că pe o hartă catalană din secolul XIV o insulă mare de lângă Iava – probabil Sumatra – mai purta încă acest nume.

(111) Sinus Magnus (Marele Golf) al lui Ptolemeu, astăzi Golful Chinez.

 

 

 

 

 

 

Superlative geografice (NEGUȚ & NICOLAE 1978)

 Silviu Neguț & Ion Nicolae, Superlative geografice, Ion Creangă/Mică enciclopedie, București, 1978, 335 p.

 

 

 

(69) ANTARCTICA

(…) Ideea că la Polul Sud ar exista un continent necunoscut este veche de mai bine de două milenii. Geograful grec Strabon (63 î.e.n. – 19 e.n.) a întocmit o hartă a Pământului, pe care indica, la sud, o zonă rece, nelocuită și necunoscută. (…)

 

(130) DUNĂREA

(…) 1. Podul lui Traian, ridicat între 102-105, în dreptul Drobetei Turnu-Severin de către arhitectul de origine greacă Apollodor din Damasc din ordinul împăratului Traian. 2. Podul de la Celei (castrul Sucidava), la confluența Oltului cu Dunărea, construit în 328 de arhitectul Teophilus Patricius din ordinul împăratului Constantin cel Mare – nu au rămas vestigii, ci doar o monedă pe care figura.

 

(133-4) ETNA

(…) cele mai puternice erupții au avut loc în 475 î. e. n. (menționată de poetul grec Pindar), (…). (…) În 430 î.e.n. (sau 424 î.e.n.) s-a aruncat în crater, ca jertfă pentru zei, filosoful și poetul grec Empedocle.

La altitudine de 2915 m se află Tore del Filosofo, ruină romană care amintește de ascensiunea de către împăratul Hadrian, (…). (…) Romanii considerau craterul hornul atelierelor subterane ale zeului Vulcan (în mitologia greacă Hefaistos), cel care făcea fulgere pentru Zeus și platoșa lui Herakles și scutul lui Ahile.

 

(176-7) KHEOPS

(…) Statuia lui Jupiter din orașul grecesc Olimpia, sculptată de Fidias (Pheidas) în sec. V î.e.n. (distrusă la Istanbul de un incendiu); Colosul din Rodos, statuie uriașă din bronz realizată în 292 -280 î.e.n. de sculptorul Chares și amplasat la intrarea în portul grecesc Rodos (distrusă în 224 î.e.n. de cutremur); Templul Artemisei (Artemision) din colonia greacă Efes, distrus în 356 î.e.n. de locuitorul Herostrat; Farul din Alexandria (130 m) construit de arhitectul Sostrate din Cnidos în 285-247 î.e.n., distrus de un cutremur în 1375.

 

(230-1) NIL

(…); nilometre celebre au fost cele de la (…) și cel de la Syene (Aswan), pe insula Elefantina, menționat de geograful grec Strabon și care a funcționat pînă în secolul nostru (monument istoric).

 

(289) SUEZ

Primele tentative de construire a unei căi navigabile care să traverseze istmul datează, așa cum menționează Herodot și Strabon, de aproape patru milenii, din timpul faraonului Sesostris I – „Canalul Faraonilor”, care lega delta de Marea Roșie.

 

(296-7) THIRA (SANTORIN)

(…) Se presupune că dispariția civilizației minoice din insula Creta (Kriti), situate la 110 km sud de Thira, se datorește acestei catastrofe vulcanice. (…) Săpăturile arheologice, îndeosebi după 1967, au dus la descoperirea unor fresce valoroase, printre care una cu antilopa Oryx beysa și alta cu maimuțe albastre, care se întâlnesc azi numai în Africa, dar, care, probabil cu milenii în urmă, trăiau și în arhipeleagul Ciclade.