George Muntean, Francmasoneria în România (I), „Tomis”, Constanța
(...) Putem medita, de asemenea, la cultul lui
Mitra și la altele de origine mediteraneeană și asiatică, răspândite la
noi, la cavalerii danubieni, la cei traci (reprezentați în
diverse sculpturi străvechi), la dansul călușarilor și la alte fenomene
de la noi, venind din lumea mitului, vecine și uneori întretăiate creator cu
cele mari ale lumii. (...)
(...) Ele au fost preanunțate însă de confreriile de
constructori din vechiul Egipt, din lumea asiatică, greacă, romană
și, probabil, din vechile civilizații americane. în fapt, din întregul spațiu
construit, cu precădere în interes comunitar, pe glob, inclusiv, din cel
românesc tradițional. (...)
Secțiunea legendară e ilustrată de către constructorii
de cetăți și temple daco-romane (a se vedea, între acestea, simbolurile
prevestitoare de la Adamclisi și din alte locuri), de cei ai vechilor
biserici și palate, pe care mai degrabă îi presupunem decât îi știm. (...)
(...) De la diferite forme de sihăstrism, insondabil,
la referirea la românii organizați din Cântecul Niebelungilor la cavalerii
teutoni, ori la alte ordine civile, religioase sau militare (cum ar fi, între
altele, cel al templierilor, prezenți, se pare, în zona Abrudului), cel al
Dragonului, din care ar fi făcut parte încă tatăl lui Vlad Țepeș sau
misterioșii rozacrucieni, cu sporadice semnale până la noi, până la Dimitrie
Cantemir și mai târziu la posibilii „fii ai Văduvei” (cărora le-ar fi aparținut
și pescarul, devenit domnitor, Petru Rareș; nici Despot vodă n-ar fi
fost străin de astfel de asemenea alcătuiri) (...).