Legende populare geografice. Locuri și legende (COATU 1986)

Nicoleta Coatu, Legende populare geografice. Locuri și legende, Sport-Turism, București, 1986

 

Cuvânt înainte

(15) Romanii îi spuneau zeiței Rheea, Magna deum Mater, Deum Mater (2), Terra Mater sau Maja, acest din urmă antroponimic având sensul de moașă sau bunică.

2 = Sub acest nume zeița adorată și în Dacia, la Apullum. Iar pe locul turnului de la Severin exista un portic dedicate divinității Mater deum Mater. (…)

(16) Divinizată în mitologia antichității ca zeitate protectoare a păstorilor și turmelor, Rheea sau Magna deum Mater domină munții, izvoarele, peșterile.

(16-17) Momentul epic legendar al plecării Dochiei cu oile în munte în primele zile ale lui martie, par lesne de corelat cu obiceiul triburilor pelasge de la Istru de a celebra sărbătoarea Rheei, marea divinitate a pământului la începutul lui martie, după cum romanii desfășurau Matroanele sau Saturnalele feminine în Calendele lui Marte.

(18) Figura legendară a lui Niobe de pe muntele Sipyl și cea babei Dochia, situată în diferite locuri în munții noștri, par că reprezintă simulacrele vechi ale divinității Mamei Mari, în varianta romană, Magna deum Mater.

 

Fântâna lui Ducipal

(49) Aproape de muntele Petridului, la care–i zic și Cheia Turzii, în care sunt multe peșteri de multe veacuri, pentru că acest munte de stâncă este tăiat de valea Hășdatului, (...), preste crăpătura aceea mare de stâncă, spun că a sărit un unic om, Alexandru cel Mare, cu calul lui, Ducipal. Și calul, când au sărit, fiind obosit, au dat de cu gura de țărmurele de nord și a suflat cu nările, încât s-a făcut o fântână, care este și astăzi. (...) Fântâna stă și azi sub denumirea de Fântâna lui Ducipal, calul lui Alexandru împărat.

I. Pop Reteganul, Proză- Diverse, ms. 4544, B. Acad., f. 10

 

 

Lacul Siutghiol

(90-91) De mult de tot, la est de Canaraua de azi, unde este azi lacul Mamaia (Siutghiol), era un sat cu oameni răi, ce nu ar fi primit pe nimeni spre găzduire, oricât de sărman ar fi fost călătorul ursit să treacă prin satul lor.

Într-o zi de sărbătoare când oamenii erau acasă, un străin a intrat în sat, cerând găzduire pentru o noapte.

Văzând că într-un sat atât de mare nu se găsește nici un om primitor, s-a îndreptat spre marginea satului, unde era o casă mică a unei femei sărmane, care a primit pe călător. Dar femeia se văita că nu are cu ce-și ospăta musafirul. Călătorul spuse văduvei să pună un tezec proaspăt de vacă în cuptorul sobei, în cenușă. Care nu-i fu mirarea femeii când, după puțin timp, răscolind vatra, găsi o pâine mare și gustoasă, cu care își sătură călător și care pâine nu se mai termina, căci de câte ori rupea din ea, pâinea creștea la loc.

A doua zi după plecarea oaspetelui minunat, satul cu oameni răi se scufundă sub apă, prefăcându-se într-un lac mare și adânc, rămânând un mic ostrov cu casa femeii cele bune (1).

„Analele Dobrogei”, 1929, p. 304

n. 1 = „Auzită de la moș Seit Agi Ali din Tașaul.”

 

Babele

(149) În multe părți se mai crede că această Dochie ar fi fost fiica lui Decebal și s-a făcut păstoriță de frică să nu cadă în mâinile romanilor și a împăratului Traian.

„Cultura poporului”, 1922, nr. 48

 

Piciorul Dragolei

(160) Turcii venise la noi câtă puzderie, dar Ștefan vodă i-o bătut și dus din țară. (..)

Și până să-i bată Vodă pe păgâni, păgânii și prădase și omorâse pe cei care nu avusese vreme  să se ascundă. (…) Cucoana s-o ascuns în pădure și s-o suit într-un copac.  Cum s-o făcut că un turc o trecut sub cop.ac se uită în sus și o zărește. Turcul scoate paloșul și-i taie un picior. De atunci dealului i se zice Piciorul Dragolei, că așa o chema pe cucoană.

A.    Moisei, „I. Creangă”, 1915, nr. 4

 

Dealul Marga

(168) Cuprins de dorul țării iubite, de unde dușmanul îl alungase de ani de zile, [boier Matei Marga] își țesea visuri de venire în domnie pe tronul pe care șade groaznica doamnă Chiajna, ajutată de turci, în locul soțului ei, Mircea Ciobanul, mort pe neașteptate.

 

Măgura Șoimului

(175) Pe vremea turcilor li se pusese hotar la tocmeală, că haraci fără șoimi nu mai merge. Pe lângă bani și iepe fătătoare, bătrânii trimeteau la Țarigrad și șoimi învățați la vânătoare de paseri. Trebuiau sărăcanii să colinde pădurile după cuiburi de șoim și îndată ce găseau unul, însemnau copacul, că șoimul puia ani de zile în ăl copac. Păzeau șoimul până scoteau pui și îndată ce le dădea tulanii la aripi, îl răpeau și îl creșteau și îl deprindea la vânătoare. (..) Oamenii din satele Vârvor, Ciutura și Ruptura luau puii la vreme și-i dădeau turcilor, care erau mari și tari în țară. Turcii, omenoși, câteodată, scuteau satele astea de dare bănescă și nici la zaherele nu puneau pe locuitori. (…)

P. Danielescu, „I. Creangă”, 1911, nr. 2

 

Movila Spânzuratului

(197) Îmi povestea bătrânii mei că acolo era o spânzurătoare, pe movila aia și că, care era vinovat în sat, turcii ce făcea? Îl lua și-l băga la spânzurătoare, că era vinovat. Aia era pedeapsa. Și de atunci i-a rămas numele Movila Spânzuratului.

Arhiva ICED București, R. Răutu/1972, Gropeni/BR.

 

Valea Oanei

(224) Se ținea bătălia pe Rahova, înainte de a-i fugări pe turci pân la Siret, la Ionășești, la Vadul Turcului, când au trecut apa, Dumnezeu știe cum.

„I. Creangă”, 1917, nr. 1-2.

 

Valea Urdei

(224) Prin locurile acestea, au venit în timpul răzmeriței arvații și, fiindcă-i zoreau turcii să-i prindă, au îngropat căldărilor ce aveau de făcut urdă. (…) Căldările de urdă s-au găsit târziu.

C. Rădulescu-Codin, Din trecutul nostru

 

Al treilea război mondial sau povestea ISIS spusă altfel (BADEA 2015)

Gabriel Badea, Al treilea război mondial sau povestea ISIS spusă altfel..., „Geopol Intelligence”, 17 septembrie 2015

 

 

CHAPTER 1

1.1 ISIS – In Razboi cu Intreaga Lume

(...) Ca de obicei in ultimii 25 de aini, Statele Unite, “jandarmul planetar” s-a pozitionat ca stat lider in efortul de combatere a acestui nou Nemesis – Statului Islamic.

(...) Nu in ultimul rand, la presiunile Statelor Unite, Turcia s-a alaturat si ea  in cele din urma aliantei anti-ISIS.

 

 

 

CHAPTER 2:

2.1 CALIFATUL – O Sabie cu Doua Taisuri

(...) Institutia Califatului, cu o lunga si respectata traditie in lumea musulmana  a fost desfiintata odata cu prabusirea Imperiului Otoman la sfarsitul Primului Razboi Mondial si de atunci, nici un stat musulman nu a mai pretins o astfel de preeminenta asupra tuturor credinciosilor lui Allah.

(...) Proclamarea Califatului, poate explica si valul de radicalizare a miilor de tineri prozeliti ISIS din randul comunitatilor sunnite din Europa de Vest, America sau Australia, de unde Statul Islamic primeste noi si noi recruti, care zilnic se inghesuie la punctele de trecere a frontierei dintre Turcia si Syria.

(...) Nu in ultimul rand, nici unul dintre statele arabe rezultate din dezintegrarea Imperiului si Califatului Otoman nu par sa imbratiseze cu entuzism ideea reinstaurarii unei noi puteri suzerane deasupra lor asa cum ar fi Califatul ISIS

 

5 CHAPTER 5:

5.1 Daca ISIS nu ar fi existat…

(...) Odata cu instapanirea Iranului in Syria si Iraq, poate si Turcia ar trebui sa fie mai atenta…  Kurdistanul autonom iraqian, care deja se pregateste pentru independenta si cu care Turcia nu se simte foarte confortabil la granitele sale, are vechi legaturi cu Iranul inca de pe vremea primului Razboi al Golfului in anii 80 ai secolului trecut.

Statul kurd autonom iraq-ian este un model si in ideal foarte atractiv pentru minoritatea kurda traitoare in Turcia. Pe de alta parte, nu de putine ori armata turca nu s-a sfiit sa incalce suveranitatea Iraq-ului si sa intervina pe teritoriul acestui stat pentru a lichida “cuiburi de teroristi” kurzi. Va mai indrazni armata turca sa intervina si  atunci cand Kurdistanul va fi un stat independent aliat al Iranului, devenita acum o putere regionala si probabil in scurt timp si o putere nucleara?

(...)

 

 

                                                                                               

 

 

Vizita (CODRUȚ 2007)

Mariana Codruț, Vizita (fragment din romanul Nudul Dianei, Iași, Polirom, colecția „Ego. Proză”)

în

Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes, Cluj-Napoca, 2010, p. 159-168

 

164 (...) Iar Shylock îi arătă apoi și nudurile cu carnea grea și noduroasă a lui Rembrandt, și trupurile lascive și fără oase ale lui Ingres, și pe serafica Venus ieșind din apele mării cu o eșarfă mică și albă ca spuma pe pântec, și nimfe cu coapse zdravene și sânul greu, înconjurând-o speriate pe zeița vânătorii, ca s-o ascundă vederii unui Acteon viril și naiv, (...).  

(...)

-(...) Uite frumusețea și poezia și miracolul vieții îi arătă Shylock, cu ochii umezi, trupul alb și rotunjor al altei Venus, întinsă pe valuri și pe propriul păr. (...)

Și când filele dezvăluiră și o statuie a zeiței vânătorii, Pavel își mușcă buza de jos: Diana cea de piatră, înaltă și subțire, cu părul strâns și picioarele în sandale legate cu nojițe pe glezne, de poalele căreia se lipise un cine care o privea cu supunere poate, avea pieptul dezgolit.

166 (...) – Foarte bine, foarte bine! aprobă energic actorul. Să te duci în lume, să o cunoști. America, Franța, Italia, Grecia.

167 (...) – Să te duci, copilule, și să cunoști lumea, îi tăie actorul vorba.  Că noi nu am putut, patria a fost cu cei din generația mea un fel de Saturn care-și devorează fiii!

Din istoria bătăliilor pe mare (DUMITRACHE 1994)

Aura Dumitrache (traducere), Din istoria bătăliilor pe mare. „Piratul politicos”, „Tomis”, Constanța, noiembrie-decembrie 1994

(...) Weddigen a mulțumit ștelei sale norocoase și a profitat de avantajele oferite de zeița Fortuna.

Capitalism și libertate (FRIEDMAN 1962)

Milton Friedman, Capitalism și libertate, trad. D. Rădulescu & G. Potrea (1962, 1982), Ed. Enciclopedică/Biblioteca Băncii Naționale, București, 1995

 

I.Relația dintre libertatea economică și libertatea politică

23 (...) Secolul XIX și începutul secolului XX reprezintă, în lumea occidentală, excepții șocante în raport cu tendința generală a dezvoltării istorice. Libertatea politică, în acest caz, a venit în mod evident odată cu piața liberă și dezvoltarea instituțiilor capitaliste. Așa s-a întâmplat și cu libertatea politică în epoca de aur a Greciei antice și din perioada de început a epocii romane.

 

III. Controlul monetar

54 (...) Scylla este reprezentată de credința că etalonul-aur, implicând automatisme, este nu numai realizabil, dar și de dorit, și că ar rezolva toate problemele stimulării cooperării economice între indivizi, între națiuni, într-un climat stabil. Charybda este reprezentată de credința că nevoia de adaptare la condiții neprevăzute impune acordarea unor puteri discreționare unui grup de tehnicieni reuniți într-o bancă centrală „independentă” sau într-un alt organism birocratic. Nici unul din aceste puncte de vedere nu a oferit o soluție satisfăcătoare în trecut și nici unul nu pare să ofere.

  

X. Repartizarea veniturilor

 

Etica repartiției

186 (...) La urma urmei, zeița norocului, ca și cea a justiției, este oarbă.

Cine, ce și cum traduce? (RĂU 1992)

 Aurel Rău, Cine, ce și cum traduce?, „Tomis”, Constanța, XXVII, 262, ian. 1992, p. 6

 

Poate ai numărat pe degete, ca în reprezentarea-i de la Vatican, o statuie antică a zeiței Clito [Clio?], poate ai putut implanta în același loc cezura sau ea s-a mutat cu o măsură-două, după reguli care-ți scapă, ale vorbirii din Miorița sau din Luceafărul și poate, în fond, n-ai trădat.

(...)

Între poezie originală și traducere de poezie, în această accepție, poate că nu există un hotar. Ca pentru Anton Pann, ca pentru clasicii francezi față cu anticii sau ca pentru Lucian Blaga, poetul din versurile „Traduc dintotdeauna, traduc / În limba românească / un cântec pe care inima mea  / mi-l spune...”.

(...)

În ce privește întrebarea despre nume de traducători pe care îl apreciez foarte mult..., doar să mai adaug (…), N. V. Herescu în relație cu Horațiu și alți latini.

(...)

Sprijini pe umăr un umăr de vioară, culci pe ele întreg obrazul stâng, tai cu dreapta, strângând arcuș, niște linii piezișe în aer și asculți pe corzi cum se naște  sau se opune să se constituie deplin, sufletul mozartian, porumbescian, papinian, beethovenian, ceaikovskian, al unor Antonio Machado sau Gabriela Mistral, Konstantin Kavafis  și Gheorghios Seferis, Ronsard și Victor Hugo și Rimbaud și Apollinaire, al unor tineri irlandezi, bătrâni elvețieni sau belgieni, al unor contemporani de pe cine știe care paralelă și al niponului Basho.