Dorin Petresc, Supravieţuirea unei
identităţi istoriografice în geografia totalitară a comunismului: Istoria
Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică,
în
Pavel Pușcaș, Valentin Trifescu, Simion
Molnar, Vali Ilyes (coordonatori), Geografii identitare – identități culturale,
volumul I, Simpozionul Multicultural „DIVA DEVA”, Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2014, p. 191-216
191 (...) Pornind de la Şcoala Ardeleană, s-au definit
preocupări pentru argumentarea cursivităţii istorice a civilizaţiei latine,
la nordul Dunării, purtătoare, în fond, a răspândirii Creştinismului pe aceste
meleaguri; acestea erau, de altfel, şi firele cele neîntrerupte ce leagă
istoria „insulei latine din marea slavă” de Roma. (...) Ori de
câte ori, fiinţa naţională şi bisericească a românilor a fost vulnerată,
istoriografia din sfera ecleziastică nu a precupeţit niciun efort în a furniza
argumente istorice defensive la Polemos-ul ce anima prezentul
195 (...) Cu toate acestea, luminile din sanctuarul
muzei Clio vor fi fost vegheate din cercurile exilului
românesc în Occident, mai cu seamă datorită abnegaţiei unor clerici ai Bisericii
Greco-Catolice9.
197 (...) Pentru atitudinea reprezentanţilor regimului
stalinist din România faţă de temele
principale ale discursului identitar greco-catolic, devine evocatoare mărturia
lui David Prodan cu privire la contextul apariţiei primei ediţii a Supplexului:
„[...] într-un timp când nu lipseau insinuările că romanii, care
ne-au hotărât fiinţa, ne-au dat limba şi pentru vecie numele, aşezându-ne
în marea familie a popoarelor romanice, nu sunt decât «cotropitori», latinitatea
care ne însufleţise până aci, «uzurpare», Şcoala Ardeleană care ne-a trezit la
conştiinţă,«reacţionară», limba încercată de corifeii
ei, o limbă «artificială», «păsărească», când teze ca cele de faţă erau
suspectate sub nume de «naţionalism»”26.
26 = David Prodan, Supplex Libellus Valachorum,
ediţia 1998, p. 9.
198 (...) De asemenea, liniile de cercetare ce vizau
raporturile românilor cu Occidentul au fost şi ele deraiate, „insula latină”
din marea slavă urmând a se scufunda sub valurile legăturilor istorice
dintre români şi slavi”(33)
33 = Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească,
Bucureşti, Editura Humanitas, ediţia a III-a, 2006, p. 125.
200 (...) [Al X-lea Congres Internaţional de Ştiinţe
Istorice, 1955, Roma] În Agora romană, David Prodan s-a
întâlnit cu istoricul I. TÓTH Zoltán, la opera căruia, de altfel, face dese conexiuni
sursologice în Supllex; (...).
201 (...) În opinia unor analişti avizaţi, precum
Lucian Boia, nu ar trebui uitat „[...] că partidul comunist, iniţial o mână
de oameni dintre care cei mai mulţi nu aveau nimic în comun cu cultura română,
a devenit un partid de mase, şi astfel, treptat, s-a «românizat»”58. În
fond, din perspectiva sentimentului identitar, revenise la
suprafaţă vechea paradigmă a „insulei latine într-o mare slavă”,
potenţând aspectul relativei independenţe faţă de Moscova, precum şi
reconsiderarea tradiţiilor culturale româneşti.
204 (...) Teme ample, vizând: argumentarea continuităţii
de locuire latină în Dacia şi latinităţii limbii române, Secolul
Luminilor şi afirmarea politică a Naţiunii române din Imperiul Habsburgic, geneza
mişcării paşoptiste transilvănene, înfăptuirea dezideratului unităţii naţionale
de la 1 Decembrie 1918, istoria învăţământului, artei şi cărţii vechi, au
constituit roţile motrice ale unui veritabil „cal troian”, graţie căruia
meterezele cenzurii au putut fi permeabilizate, evidenţiindu-se astfel rolul
istoric jucat de Biserica Greco-Catolică în coagularea culturală şi politică a
Naţiunii, pe cortexul modernităţii central-europene.
(...) O incursiune în mecanismele intime care au
conexat Luminile de geneza Naţiunii, contextualizată spaţiului
sud-est european, o întreprinde Virgil CÂNDEA, cu subiectul Les lumières
et la naissance de la conscience nationale chez les Roumains [1970]78.
Totodată, Valentin Gr. CHELAN desluşeşte raporturile de cauzalitate dintre
vectorii ideilor politice ale Şcolii Ardelene şi „renaşterea naţiunii
sârbe”, diseminând rezultatele cercetării, în mediul ştiinţific sârbesc, la Vârşeţ, prin mijlocirea
comunicării Şcoala Ardeleană şi renaşterea naţională sârbă: probleme,
contacte, interferenţe [1971](79).
79 = Valentin Gr. Chelan, Şcoala Ardeleană şi renaşterea
naţională sârbă: probleme, contacte, interferenţe, în vol. Radovi
Simpozijuma o srpsko (jugoslovensko) –
rumunskim odnosima. Actele Simpozionului dedicat relaţiilor sârbo
(yugoslavo) –
române. Vršac, 22-23.V.1970, Pancevo,
Editura Libertatea, 1971, pp. 67-70.
205 În fosta metropolă română a Banatului sârbesc –
Vârşeţ, organizarea unui Simpozion dedicat Relaţiilor sârbo-române
(22-23 mai 1970), pe fondul apropierii dintre România şi Yugoslavia,
survenită după evenimentele din 1968, oferea istoricului Valentin Gr. Chelan
oportunitatea problematizării influenţelor induse de „Cetatea culturală a Blajului”
asupra culturii sârbe, pe filiera de receptare a cărturarilor bănăţeni;
chiar dacă nu avea cunoştinţă despre existenţa unui Supplex sârbesc (iliric)
în arhiva fostei Episcopii Române Unite de la Oradea, autorul punea în
ecuaţia istoriografică apartenenţa culturală a unui teritoriu geografic din
Yugoslavia, cuprins, începând cu veacul al XVIII şi până în 1919, în Banatul
multietnic.
209 (...) Complexul portret al lui Timotei
Cipariu (1805-1887) a devenit obiectul interesului ştiinţific,
specialişti din diverse domenii – Cornel TATAI, Octavian ROTARU, Valeriu NIŢU,
Yves GOLDENBERG, Petre POPESCU-GOGAN – urmând să potenţeze tuşele şi nuanţele
unui chip, în care se armonizau angajarea politică paşoptistă şi aplicaţia
pentru: filologie, istorie, istoria artei, orientalistică etc.
210 (...) 148 - Radu R. Florescu, The Uniate
Church: Catalyst of Rumanian National Consciousness (sec. XVIII-XIX), în „The
Slavonic and East European Review”, 1967, 45, nr. 105, pp. 324-342.
215 (...) În condiţiile în care speranţele unui viitor
mai bun nu se stinseseră, încă, nici în sufletele persecutate ale celor rămaşi
în ţară şi nici în inimile greu încercate ale refugiaţilor din străinătate,
Monseniorul Octavian BÂRLEA s-a dovedit deosebit de angajat în susţinerea
cauzei Bisericii Române Unite, dezvoltând, la rându-i, câteva subiecte
relevante, precum: Conciliul florentin, începuturile Unirii religioase
cu Biserica Romei, (...)200. Aceste arii tematice au fost valorificate, prin
publicare într-o serie de lucrări şi studii, apărute în revista
„Perspective”201, dintre care se cuvin a fi amintite titluri precum: (...),
Conciliul florentin şi epoca modernă [München, 1985]
200 = Remus Câmpeanu, Biserica Română Unită între
istorie şi istoriografie, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003,
p. 172
201 = În primul număr al revistei „Perspective“,
apărut iulie-octombrie 1978, Monseniorul Octavian Bârlea, pastor al Misiunii
Române Unite din München şi întreaga Germanie, definea în cuvântul său „Către
cetitori“, scopul şi orientarea pe care atât redacţia, cât şi colaboratorii
acestei publicaţii intenţionau sa le confere: „(...)”.
216 (...) Scurtul nostru excurs istoriografic a
intenţionat să arate că, de facto, în perioada 1948-1989, nu a existat o
fragmentare totală a tradiţiei scrisului istoric românesc de factură
greco-catolică, ci numai o relativă adaptare tematică şi deconectare temporală
de la unele dintre direcţiile sale majore, astfel încât a fost posibilă
exersarea unor teme „disimulate”, fapt care a determinat translaţia insigniilor
identitare din Agora înspre economia unor formule
semantice discrete, reflectându-se şi la acest nivel travaliul conversiei
discursive de la exoteric la esoteric, atât de specific trecerii confesiunii
greco-catolice din România la apostolatul din „catacombe”.
Dorin PETRESC – Dr., Ministerul Afacerilor Interne,
Deva