Aghiotant la trei miniștri ai Apărării: Milea, Militaru, Stănculescu (BARBU 2000)

Alexandru Barbu,  Aghiotant la trei miniștri ai Apărării: Milea, Militaru, Stănculescu, Ion Cristoiu, București, 2000, 173 p.

 

 

(41) În toamna anului 1988, generalul Milea a făcut o vizită în Iugoslavia, la invitația omologului său, și acolo a aflat că ofițerii sârbi se plâng din cauza lipsei de locuințe, situație care se întâmplă acum și în România.

 

V. În preajma Revoluției

(62-63) (...) Alte date interesante erau cuprinse în cele două telegrame transmise de atașatul militar român la Belgrad, care relevau, la rândul lor, informații care trebuiau să îngrijoreze pe orice român. În una dintre acestea, colonelul Dumitru Manea relata o convorbire cu un general-colonel în rezervă iugoslav, care făcuse o vizită în Ungaria. Acesta îl informase că, în urm unor disc. cu generalii unguri, a aflat că, împotriva României se organiza un complot internațional, care urma să se declanșeze prin demonstrații și mișcări de masă ale minorității maghiare, împreună cu Biserica Catolică și alte minorități, urmând a fi atrași și românii.

 

(127) S-a făcut tam-tam pe chestia cu vilele de protocol de la Snagov și din bulevardul Primăverii. Ca unul care am avut ocazia să merg în vizite peste hotare cu miniștrii Apărării, pot să certific că peste tot am întâlnit așa ceva, începând cu Bulgaria și terminând cu Nigeria sau Turcia (să nu mai vorbim despre condițiile din Coreea de Nord sau R.P. Chineză, care sunt mult superioare oricărora din statele occidentale).

 

(148) În vara anului 1993, chiar a făcut [generalul Ștefan Gușă] o vizită la invitația omologului turc, comandantul armatei din Istanbul.

 

(161) Imediat mi-am dat seama că am fost inspirat, pentru că Stănculescu a început să-și invite omologii din Ungaria, Polonia și Bulgaria la el în apartament [Moscova, iulie 1990, CAER], pentru discuții între patru ochi, așa că eram acoperit pentru orice fel de „tratație”.

 

Orchestra neagră (LAURENT 1978)

 Frederic Laurent, Orchestra neagră, Stock, Paris, 1978, în Orchestra neagră, traducere R. Dumitrescu, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

Misteriosul Domn P...

190 Duminică, 7 decembrie [1969] (cinci zile înaintea atentatului [Milano]), ziarul londonez „Observer” publicase un uimitor document a cărui autenticitate fusese confirmată de un înalt funcționar al serviciilor secrete britanice. Este vorba de un „raport asupra situației italiene”, redactat de un agent secret grec în Italia, pe care „guvernul coloneilor” de la Atena îl trimisese ambasadorului său de la Roma. Așa cum explică scrisoarea care însoțește raportul, „veți vedea că situația din Italia prezintă pentru noi un mare interes și dovedește că evenimentele evoluează într-un sens favorabil pentru revoluția națională. Excelența Sa, primul ministru, notează că eforturile dificile depuse de multă vreme în Italia de către guvernul național grec încep să dea roade”. Scrisoarea este datată 15 mai 1969, adică mai puțin de trei săptămâni înainte de atentatele împotriva gării centrale și a pavilionului Fiat din Târgul de la Milano.

191 Raportul este redactat pe baza informațiilor furnizate de un misterios domn P., un italian despre care aflăm că, după o vizită la Atena, „a fost extrem de fascinat - sunt propriile sale cuvinte - de personalitatea primului ministru grec (G. Papadopoulos, șeful regimului dictatorial grec). Raportul este lipsit de ambiguitate: însărcinat să sondeze armata și carabinierii asupra posibilității de succes a unei „revoluții naționale” (o lovitură de stat în stilul celei a coloneilor din Grecia). (...)
Conspiratorii au chiar și un plan: „(...) Este cert că metodele folosite de armata greacă au dus la rezultate satisfăcătoare. Ele au fost, prin urmare, acceptate ca bază de acțiune pentru Italia”. Totuși, apreciază raportul, ar putea apărea câteva problema, căci „armata italiană n-are tradiția armatei grecești în crearea de organizații secrete”.
Printre carabinieri, Domnul P. pare să fi suscitat mult interes: „Rolul jucat de poliția militară greacă în pregătirea revoluției i-a impresionat în mod deosebit”.

 

Strategia tensiunii
196 (...) Ziaristul britanic Leslie Finner și câțiva din confrații săi italieni cred că el [Pino Rauti] este agentul italian al coloneilor greci, prezentat sub numele de domnul P. în raportul secret grec publicat de „Observer”. Legăturile cu coloneii nu sunt secrete. În aprilie 1967, el este unul din primii „turiști” ai noului regim. Trimis special al ziarului „Il Tempo” e primit foarte oficial de generalul Patakos, șeful guvernului militar de la Atena, și îl întâlnește, într-un birou de pe strada Panepistemiou, pe colonelul Agamemnon, noul șef al KYP(7). Dar, potrivit unei teze susținute de majoritatea lucrărilor publicate în Italia pe tema comploturilor fasciste, strategia tensiunii avea să fie planificată, în mare parte, în cursul unei călătorii la Atena, organizate în aprilie 1968. Au participat 60 de studenți greci în Italia, aparținând de ESESI(8), și 51 de studenți italieni ce reprezentau crema organizațiilor fasciste din Peninsulă („Ordino Nuovo”, „Avangurdia Nazionale”, „Europa Civilta” etc). 
La Atena, fasciștii italieni sunt primiți oficial de autoritățile grecești și iau contact cu mișcarea neonazistă „4 august”, condusă de un prieten al lui Rauti, Kostas Plevris, agent KYP însărcinat cu afacerile italiene, autorul raportului secret grec asupra situației italiene. Un voiaj destul de straniu, căci aproape jumătate din italienii invitați de colonei se vor întoarce de la Atena convertiți subit la anarhism de stânga sau proclamând ostentativ idei comuniste.

Birourile R și D
205 (...) „În iulie 1964 - a afirmat el [deputat al „stângii independente”] - am riscat să cunoaștem o noapte identică cu aceea în care coloneii greci au strangulat democrația”.

 

7 = KYP - Kratike Yperesia Pleporion, serviciile secrete grecești, care controlau direct guvernul și supravegheau pe antifasciștii greci [comuniști] refugiați în Italia.

8 = ESESI - Etnikos Syndesmos Ellinon Spudaston Italias, „Liga studenților fasciști [?!] greci din Italia”, fondată în aprilie 1967, după lovitura de stat a coloneilor.