Enigme descifrate ale celui de-al treilea Reich (BEZÂMENSKI 1984)

Lev Bezâmenski, Enigme descifrate ale celui de-al treilea Reich. O carte nu numai despre trecut, Editura Novosti, Moscova, 1984,

în

Din culisele celui de-al doilea război mondial. Zborul din mai, traducere G. G. Potra, „Lumea 85. Caiet de vacanț”, București, 1985

 

 

„Barbarossa” însuflețește jocul
(55) [prințul Hohenlohe, aug. 1941] „Intrarea în Rusia ridică următoarele probleme – dacă [Germania] va reuși să învingă bolșevismul… ea va fi recunoscută drept pavăza păcii pentru Balcani și popoarele Orientului Mijlociu… Atunci Germania își va asigura temeiurile pentru proclamarea <păcii europene>”.
 (56) La sfârșitul anului 1942, un tânăr iugoslav din Muntenegru a luat legătura cu ambasada britanică [Elveția]. El a informat-o pe Wiskemann cu privire la activitatea Armatei iugoslave de eliberare națională și despre rolul de trădători jucat de bandele lui Draza Mihailovici (2). Wiskemann a cerut sfatul lui Dulles, iar acesta a fost de părere că aliații trebuie să se bazeze pe Mihailovici și să nu se lase influențați de propaganda comunistă.
2 = Draza Mihailovici (1893-1946). General sârb (1942). În 1941-1945 șef al formațiunilor profasciste (cetnici). În 1942, ministru de război în guvernul iugoslav din emigrație. Criminal de război, condamnat la moarte și executat în urma sentinței Tribunalului popular al Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.

 

„Greșeala”

(58) „Roberts” a declarant: „Din partea germane a fost o greșeală colosală să se ajungă la război. (…) În cursul unei evoluții pașnice, Europa de Sud-Est ar fi căzut rapid, practic, în mâinile Germaniei; nici Anglia, nici America nu ar fi avut intenția și forța de a se opune, pe cale militară, unei asemenea evoluții a evenimentelor. Iar dacă, după aceea, Germania ar fi pus mâna pe aceste regiuni, i-ar fi fost foarte ușor să ducă un război pe un singur front împotriva Rusiei”.

 

„Desene politice” fantastice
(59) [Paulus memo] „El [Bull] - SUA înclină spre crearea unei ordini europene statale și industriale pe scară largă, văzînd în Germania Mare federativă (de genul Statelor Unite), cu confederațiile dunărene alipite, ce mai bună garanție a ordinii și reorgananizării în Europa centrală și de est.”

 

În spatele pseudonimului „Roberts”
(63) [Royal Tiller – diplomat american] (…)  a îndeplinit funcții în țările Europei (consilier al Băncii Naționale a Bulgariei), (…).

 

Raportul agentului SS nr. 144/7957
(64) [aprilie 1943] În cursul lor [convorbiri] se examinează, de asemenea, problema livrărilor de alimente în Grecia și în alte țări ocupate din Europa.

 

Ce s-a întâmplat în Anglia?
179 (...) [9 iunie 1941 Londra] [lord cancelar John] Simon a continuat să pună întrebări [lui Rudolf Hess] în legătură cu soarta Olandei și Norvegiei, precum și a Greciei. El dorea să știe dacă Hitler intenționează să elimine cu desăvârșire și aceste țări din sfera de influență britanică.

 

Orchestra neagră (LAURENT 1978)

 Frederic Laurent, Orchestra neagră, Stock, Paris, 1978, în Orchestra neagră, traducere R. Dumitrescu, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

Misteriosul Domn P...

190 Duminică, 7 decembrie [1969] (cinci zile înaintea atentatului [Milano]), ziarul londonez „Observer” publicase un uimitor document a cărui autenticitate fusese confirmată de un înalt funcționar al serviciilor secrete britanice. Este vorba de un „raport asupra situației italiene”, redactat de un agent secret grec în Italia, pe care „guvernul coloneilor” de la Atena îl trimisese ambasadorului său de la Roma. Așa cum explică scrisoarea care însoțește raportul, „veți vedea că situația din Italia prezintă pentru noi un mare interes și dovedește că evenimentele evoluează într-un sens favorabil pentru revoluția națională. Excelența Sa, primul ministru, notează că eforturile dificile depuse de multă vreme în Italia de către guvernul național grec încep să dea roade”. Scrisoarea este datată 15 mai 1969, adică mai puțin de trei săptămâni înainte de atentatele împotriva gării centrale și a pavilionului Fiat din Târgul de la Milano.

191 Raportul este redactat pe baza informațiilor furnizate de un misterios domn P., un italian despre care aflăm că, după o vizită la Atena, „a fost extrem de fascinat - sunt propriile sale cuvinte - de personalitatea primului ministru grec (G. Papadopoulos, șeful regimului dictatorial grec). Raportul este lipsit de ambiguitate: însărcinat să sondeze armata și carabinierii asupra posibilității de succes a unei „revoluții naționale” (o lovitură de stat în stilul celei a coloneilor din Grecia). (...)
Conspiratorii au chiar și un plan: „(...) Este cert că metodele folosite de armata greacă au dus la rezultate satisfăcătoare. Ele au fost, prin urmare, acceptate ca bază de acțiune pentru Italia”. Totuși, apreciază raportul, ar putea apărea câteva problema, căci „armata italiană n-are tradiția armatei grecești în crearea de organizații secrete”.
Printre carabinieri, Domnul P. pare să fi suscitat mult interes: „Rolul jucat de poliția militară greacă în pregătirea revoluției i-a impresionat în mod deosebit”.

 

Strategia tensiunii
196 (...) Ziaristul britanic Leslie Finner și câțiva din confrații săi italieni cred că el [Pino Rauti] este agentul italian al coloneilor greci, prezentat sub numele de domnul P. în raportul secret grec publicat de „Observer”. Legăturile cu coloneii nu sunt secrete. În aprilie 1967, el este unul din primii „turiști” ai noului regim. Trimis special al ziarului „Il Tempo” e primit foarte oficial de generalul Patakos, șeful guvernului militar de la Atena, și îl întâlnește, într-un birou de pe strada Panepistemiou, pe colonelul Agamemnon, noul șef al KYP(7). Dar, potrivit unei teze susținute de majoritatea lucrărilor publicate în Italia pe tema comploturilor fasciste, strategia tensiunii avea să fie planificată, în mare parte, în cursul unei călătorii la Atena, organizate în aprilie 1968. Au participat 60 de studenți greci în Italia, aparținând de ESESI(8), și 51 de studenți italieni ce reprezentau crema organizațiilor fasciste din Peninsulă („Ordino Nuovo”, „Avangurdia Nazionale”, „Europa Civilta” etc). 
La Atena, fasciștii italieni sunt primiți oficial de autoritățile grecești și iau contact cu mișcarea neonazistă „4 august”, condusă de un prieten al lui Rauti, Kostas Plevris, agent KYP însărcinat cu afacerile italiene, autorul raportului secret grec asupra situației italiene. Un voiaj destul de straniu, căci aproape jumătate din italienii invitați de colonei se vor întoarce de la Atena convertiți subit la anarhism de stânga sau proclamând ostentativ idei comuniste.

Birourile R și D
205 (...) „În iulie 1964 - a afirmat el [deputat al „stângii independente”] - am riscat să cunoaștem o noapte identică cu aceea în care coloneii greci au strangulat democrația”.

 

7 = KYP - Kratike Yperesia Pleporion, serviciile secrete grecești, care controlau direct guvernul și supravegheau pe antifasciștii greci [comuniști] refugiați în Italia.

8 = ESESI - Etnikos Syndesmos Ellinon Spudaston Italias, „Liga studenților fasciști [?!] greci din Italia”, fondată în aprilie 1967, după lovitura de stat a coloneilor.