Previziuni și premise (1983)

Alvin Toffler, Previziuni și premise, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1996 (eng. 1983), 274 p.

 

Cum și de ce

5 (...) S-a tradus în daneză, ebraică și turcă, pentru a nu mai menționa limbile franceză, germană și spaniolă. (...)

10 (...) Transcrierea originală a servit mai mult ca ghid general decât ca sursă de citate ad litteram. (...)

 

 

3. Mitul japonez (și altele)

 

Avantajul american

75 (...) Cred, însă, că Japonia are un alt tendon al lui Ahile -și, în acest sens, mă contrazic deseori cu prietenii mei japonezi. (...)

 

Forțe în conflict

89 E complicat, dar ne îndepărtăm de formulele birocratice clasice spre o organizație ad-hocratică(1), cu unități mai mici și mai diverse, în cadrul unor configurații modulare mai mari.

1 = Formulă organizatorică flexibilă, aptă să se plieze conform imperativelor de moment; vezi Powershift.

90 (...) Eu, unul, n-am chef să mă întorc în te miri ce utopie bucolică, care oricum n-a existat niciodată. (...)

91 (...) E timpul să terminăm cu scrisul romanelor elegiace despre cât de minunat era înainte să sosească în oraș fabrica de tinichele. (...)

92 (...) Cărțile mele au fost publicate, sub forme expurgate ideologic, în România, Polonia, Iugoslavia și – neoficial, ca să zic așa – în URSS. (...)

94 (...) Se poate foarte bine ca industrialismul per se să fie antitetic „socialismului real” – indiferent ce-o mai fi acela. (...)

 

 

5. Info-politica

 

Mediul decizional

116 (...) Chiar și Atena, contra-exemplul, avea o democrație a celor puțini, bazată pe sclavia celor mulți. Într-un fel sau altul, o clasă conducătoare restrânsă și autoritaristă domină de obicei orice societate agricolă. (...)

 

 

7. Rasă, putere și cultură

 

Interludiul alb

140 (...) Descoperind drumul comercial spre India, au ocolit Islamul, care domina în esență Mediterana, și au început să colonizeze Asia și Africa. (...)

142 (...) Dar e improbabil să mai revenim vreodată la status quo ante. (...)

 

Problema Tehnicolor

146 (...) Între timp, în Germania, ura pentru sub-clasa emigranților turci era atât de turbată, încât până și politicienii social-democrați fac apel la ea. Helmuth Schmidt însuși a glumit a propos de „mirosul de usturoi” din rândurile turcilor, ceea ce e cam același lucru cu bancurile despre pepeni în SUA. (...)

147 (...) Recent, vietnamezii din Praga au simțit pe pielea lor același tratament care le e familiar turcilor din Germania sau negrilor din America. (...)

148 (...) Astfel, feministele, negrii, latinii sau asiaticii care combat rasismul au fost rugați în repetate rânduri să-și amâne sau să-și subordoneze țelurile acelora ale clasei muncitoare – însemnând, de regulă, muncitorimea principală, de sex bărbătesc. (...)

 

Primatul culturii

156 (...) Fiecare cultură, vest-indiană, filipineză, algeriană, cubaneză, turcă sau coreeană sosește în Al Treilea Val cu propriul ei caracter social, dezvoltat dea- lungul secolelor. (...)

 

 

9. Departe de Delphi

 

179 (...) Se află departe, într-adevăr, de Oracolul din Delphi!

 

Gânditori în linie dreaptă

187 (...) În ultimă instanță, orice fel de futurism, la fel ca orice istoriografie (inclusiv cea numită „cliometrică”) este impregnată de cel puțin o tușă de subiectivism. (...)

 

 

10. Despre instrumentele intelectuale

 

Marx-ul unidimensional

195 (...) Monomania referitoare la clasă ajută să se explice eșecurile teoriei marxiste în atâtea țări la rând. (...)

Călătoria lui Ioan Artemie Anderco în Europa în anul 1876 (MANTA-COSMA 2014(

Ioana Mantu-Cosma, Călătoria lui Ioan Artemie Anderco în Europa în anul 1876

în

Pavel Pușcaș, Valentin Trifescu, Simion Molnar, Vali Ilyes (coordonatori), Geografii identitare – identități culturale, volumul I, Simpozionul Multicultural „DIVA DEVA”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014, p. 153-167

 

156 (...) „(...) Lacul Averno face parte din teritoriul Cumei, celebră pentru originea, pacea şi sibilele sale. Loc mai adaptat pentru a domina superstiţia muritorilor cu înşelăciuni nu trebuie. Sibila îşi are casa minunată în Cuma, iar oracolele în subteranul săpat cu multă trudă în munte. L-am vizitat şi eu. Se intră într-o galerie înaltă, largă, dreaptă, care odinioară, cu toate că şi astăzi e destul de lungă, era şi mai lungă. La fundul ei, în dreapta un strâmt coridor, pe unde treceu cei ce consultau Sibila, ne conduce în sălile Sibilei. Această stradă o făcea şi Virgiliu: via Averni.”(21)
21 = Ioan Artemie Anderco, Jurnal (1876), ed. L. Papuc, Alpha, Iași, 2001, p. 25.

157 Cititorul află de la jurnalul lui V. Alecsandri că unele călătorii erau primejdioase nu numai din pricina tâlharilor, ci şi din cauza accidentelor de căruţe. În continuare, traseul este schiţat sumar, „plecat din Constantinopol la 19 august pe «Montrosa»,vapor englez. Sosit la Smirna la 20, în timpul nopţii.(...)”(23) 
(...) Tot de superstiţii ţin şi poveştile cu care sunt întâmpinaţi călătorii, despre oracol şi Sibile. Diaristul nu are o raportare magică la religie. Ceea ce îl impresionează este gândul că Vergiliu a trecut, odinioară, pe acelaşi drum ca el, aşadar referinţa culturală îl emoționează mai mult decât poveştile cu superstiţii. 
23 = V. Alecsandri, Jurnalul unei iubiri: Vasile Alecsandri și Elena Negri (iunie 1846-mai 1847), Muzeul Literaturii Române, București, 1998. p. 21.

158 (...) „Patria politică. Noi, care n-avem patrie! Aceea este de creat încă; este a o face. Ne-a dat-o Traian; ne-au luat-o barbarii. Culpa a fost a noastră: am crezut.”(33)
33 = I. A. Anderco, ed. cit., p. 179.

159 La fel se întâmplă cu rememorările contelui de Ségur [1784], diferențele dintre cele două lumi sunt exprimate fără a se face distincția teoretică între Europa de Est și Europa de Vest.(34) 
(...) „M-am aprovizionat bine cu tutun. Am luat cu mine 500g. Richmond, 100g Roisin şi un pachet de tutun turcesc Sultansky. Domnişoarele – fetele proprietăresei unde stă Manole cu nepotul său – mi l-au cusut în două batiste de nas. (...). Mai aveam tutun turcesc din Austria, pe care mămuca, cu insistenţă, mi l-a pus în bagaj. De câte ori n-am pomenit că-mi îndulceam gura cu acest tutun! (...)” Tabietul fumatului este singurul care transcede toate țările europene ca un fir al Ariadnei al acestor călătorii.
34 = (...) Larry Wolf, Inventarea Europei de Est. Harta civilizației în epoca luminilor, trad. din lb. engleză de B. Rizzoli, Humanitas, București, 2000, p. 37.

160 (...) Clasa neînvăţată „s-a suprapus unei stări de semibarbarie orientală lustrul civilizaţiei occidentale.”(39) I. A. Anderco preia schema imaginară antitetică dintre Occidentul civilizat şi Orientul barbar, asociind clasa de jos cu un caracter barbar, oriental. 
39 = I. A. Anderco, ed. cit., p. 203.

 

Călătoria, experiență personală și tentație a stereotipizării

162 (...) „Înaintea emancipării, anti-iudaismul din aceste ţări a fost mai ales juridic, evreii fiind supuşi unei legislaţii provenind din dreptul roman şi canoanele Bisericii.”(49) 
49 = Carol Iancu, Evreii din România (1866-1919). De la excludere la emanicpare, trad. C. Litman, ed. III revizuită și adăugită, pref. A. Marga, Hasefer, București, 2009, p. 13.

164 (...) În 1846, după ce parcurge Italia și ajunge în Salzburg, V. Alecsandri întâlnește mulți străini și operează cu imagini-stereotip. El face portretul fiecăruia: „Englezul – este oricând și oriunde înarmat cu unul sau mai multe ghiduri. S-ar zice că nu călătorește decât pentru a le verifica conținutul. Francezul – este nedespărțit de țigara, de jurnalul său, de plăcuta lui voioșie și câteodată de o pușcă... chiar dacă nu este vânător. Germanul – călătorește întotdeauna cu pălărie, deseori în haine elegante și niciodată cu pipă rău mirositoare. Rusu – poartă în tot locul titlurile sale și un miros de Cuir de Russie, care îl trădează de la o sută de pași. Turcul – are întotdeauna frumoasa lui pipă curată și adesea pistoalele sale. Moldoveanu – este nedespărțit de blana sa și adesea de pipa și dulcețurile sale. Grecul – nu are un semn deosebit.”

 

Curiozitățile „turistice” ale călătoriei: arta culinară

166 (...) Practica lecturii în timpul călătoriilor se pare că este frecventă, jurnalul lui C. A. Rosetti povesteşte despre un voiaj pe parcursul căruia a parcurs trei volume de istorie romană.(70)

70 = C. A. Rosetti, Jurnalul meu, ed. M. Bucur, Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p. 178.