Previziuni și premise (1983)

Alvin Toffler, Previziuni și premise, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1996 (eng. 1983), 274 p.

 

Cum și de ce

5 (...) S-a tradus în daneză, ebraică și turcă, pentru a nu mai menționa limbile franceză, germană și spaniolă. (...)

10 (...) Transcrierea originală a servit mai mult ca ghid general decât ca sursă de citate ad litteram. (...)

 

 

3. Mitul japonez (și altele)

 

Avantajul american

75 (...) Cred, însă, că Japonia are un alt tendon al lui Ahile -și, în acest sens, mă contrazic deseori cu prietenii mei japonezi. (...)

 

Forțe în conflict

89 E complicat, dar ne îndepărtăm de formulele birocratice clasice spre o organizație ad-hocratică(1), cu unități mai mici și mai diverse, în cadrul unor configurații modulare mai mari.

1 = Formulă organizatorică flexibilă, aptă să se plieze conform imperativelor de moment; vezi Powershift.

90 (...) Eu, unul, n-am chef să mă întorc în te miri ce utopie bucolică, care oricum n-a existat niciodată. (...)

91 (...) E timpul să terminăm cu scrisul romanelor elegiace despre cât de minunat era înainte să sosească în oraș fabrica de tinichele. (...)

92 (...) Cărțile mele au fost publicate, sub forme expurgate ideologic, în România, Polonia, Iugoslavia și – neoficial, ca să zic așa – în URSS. (...)

94 (...) Se poate foarte bine ca industrialismul per se să fie antitetic „socialismului real” – indiferent ce-o mai fi acela. (...)

 

 

5. Info-politica

 

Mediul decizional

116 (...) Chiar și Atena, contra-exemplul, avea o democrație a celor puțini, bazată pe sclavia celor mulți. Într-un fel sau altul, o clasă conducătoare restrânsă și autoritaristă domină de obicei orice societate agricolă. (...)

 

 

7. Rasă, putere și cultură

 

Interludiul alb

140 (...) Descoperind drumul comercial spre India, au ocolit Islamul, care domina în esență Mediterana, și au început să colonizeze Asia și Africa. (...)

142 (...) Dar e improbabil să mai revenim vreodată la status quo ante. (...)

 

Problema Tehnicolor

146 (...) Între timp, în Germania, ura pentru sub-clasa emigranților turci era atât de turbată, încât până și politicienii social-democrați fac apel la ea. Helmuth Schmidt însuși a glumit a propos de „mirosul de usturoi” din rândurile turcilor, ceea ce e cam același lucru cu bancurile despre pepeni în SUA. (...)

147 (...) Recent, vietnamezii din Praga au simțit pe pielea lor același tratament care le e familiar turcilor din Germania sau negrilor din America. (...)

148 (...) Astfel, feministele, negrii, latinii sau asiaticii care combat rasismul au fost rugați în repetate rânduri să-și amâne sau să-și subordoneze țelurile acelora ale clasei muncitoare – însemnând, de regulă, muncitorimea principală, de sex bărbătesc. (...)

 

Primatul culturii

156 (...) Fiecare cultură, vest-indiană, filipineză, algeriană, cubaneză, turcă sau coreeană sosește în Al Treilea Val cu propriul ei caracter social, dezvoltat dea- lungul secolelor. (...)

 

 

9. Departe de Delphi

 

179 (...) Se află departe, într-adevăr, de Oracolul din Delphi!

 

Gânditori în linie dreaptă

187 (...) În ultimă instanță, orice fel de futurism, la fel ca orice istoriografie (inclusiv cea numită „cliometrică”) este impregnată de cel puțin o tușă de subiectivism. (...)

 

 

10. Despre instrumentele intelectuale

 

Marx-ul unidimensional

195 (...) Monomania referitoare la clasă ajută să se explice eșecurile teoriei marxiste în atâtea țări la rând. (...)

Discurs istoric și ego-istorie (ZUB 2006)

Alexandru Zub, Discurs istoric și ego-istorie. Cu răspunsul academicianului Camil Mureșan, Editura Academiei Române, București, 27 ianuarie 2006, 31 p.

 

 

Academician Alexandru Zub, Discurs rostit la 27 ianuarie 2006 în ședință publică

5 (...) Fie-mi îngăduit, prin urmare, să îndrept aici, consensual, gratitudinea mea către slujitorii muzei Clio in corpore și mai ales spre cei care mi-au stimulat mai mult sau mai puțin căutările pe tărâmul istoriei, domeniu fascinant, a cărui cunoaștere deplină n-a obținut-o încă nimeni.   

Dimensiunea filosofică a istoriei
6 (...) Le metier d historien e chiar sintagma folosită de H. Marrou, într-o sinteză teoretică asupra domeniului(4), una în care se poate citi îndemnul, frustrant pentru mulți, ca nimeni să nu intre în templul muzei Clio dacă nu e și puțin filosof.
4 = H. Marrou, Comment comprendre le metier d historien, în Ch. Samaran (ed.), L Histoire et ses methodes, Paris, 1961.
5 = K. D. Erdmann, Die Oekumene des Historiker, Goettingen, 1987.
9 (...) Abordările sincronice, pe orizontala duratei, începeau să prevaleze asupra diacroniei impuse de praxa istoriografică.

Istoria mereu nouă
11 (...) Erudiți și cercetători aveau să-și dea mâna, într-un efort consensual, menit să arunce punți între „tehnites” și „gândul metafizic”, după cum opina V. Pârvan, atent și el la marea complexitate a cunoașterii istorice(37).   
37 = V. Pârvan, Memoriale, București, 1923, p. 72.
12 (...) O asemenea viziune [perspectiva eternității] nu e nouă, dacă ne gândim la Lucian din Samosata(39) sau Herodot însuși, „părintele istoriei”(40). Lucrarea lui Lucian, amintită și de Kogălniceanu în cursul de la Academia Mihăileană, era în același timp autobiografică și alegorică, după un model curent în lumea veche.
39 = Lucian din Samosata, Istoria adevărată, București, 2000.
40 = Cf. Francois Hartog, Le Miroir d Herodote. Essai sur la representation de l autre, Paris, 2001.

Memorie și peisaj istoriografic
15 (...) Un alt istoric, Pierre Goubert, se ocupa, în același spirit, de Clio parmi les hommes, atent și el la propria situație în domeniul istoriografiei. Ocazia de a scruta, prin alți profesioniști ai domeniului, lumea rurală (aux champs), lumea burgheză (au comptoir), lumea creștină, religioasă (dans les registres paroissiaux), teme în dispută (Clio se fache)(59)
59 = Pierre Goubert, Clio parmi les hommes. Recueil d articles, La Haye/Paris/Monton, 1976.
16 (...) El [Herve Couteau-Begarie] a întreprins pentru aceasta „anchete” în lumea școlii respective și s-a folosit de martori pentru controlul informațiilor și pentru a asculta, dincolo de texte, „alter pars”(65).
65 = Herve Couteau-Begarie, Le phenomen „Nouvelle histoire”. Strategie et ideologie des nouveaux istoriens, Paris, 1983; 2e ed. entierement refondue, Paris, 1989.  
17 (...) Secolul [XX] se încheia astfel cu o reverență făcută de istorici logos-ului creator, gest repetat cumva și în celelalte compartimente ale tripticului.

Încercări de ego-istorie
18 O inițiativă demnă de subliniat, sub unghiul cunoașterii de sine a istoricului profesionist, e volumul scos de același Pierre Nora sub titlul Essais d ego-histoire (1987), operă colectivă, a cărei menire era să determine o seamă de istorici importanți la confesiuni utile sub unghi cognitiv.
19 (...) Marile exemple rămân cele oferite de Braudel și discipolii săi, cu ambiția de a construi un corp solidar. „Căci există o comunitate istorică, o koine care, dincolo de itinerarii diferite, familii de spirite și opoziții politice, unește corporația asupra unor obiective care nu sunt doar profesionale și permite să se adune pentru proiecte comune, ca acesta, cu bărbați și femei pe care, de altfel, totul îi separă”(87)
87 = Pierra Nora (ed.), Les lieux de memoire, ed. II, 1997 p. 363.

 

Academician Camil Mureșan, Cuvânt de răspuns

31 (...) Iubite coleg, ceea ce ar fi trebuit să fie doar o întâmpinare în prag, a devenit pe nesimțite – meritul și vina îți aparțin – o plimbare împreună pe sub platanii grădinii lui Akademos.  

(...)