Studiu introductiv. Nicolae Milescu Spătarul (GOROVEI 1987)

Ștefan Gorovei, Studiu introductiv,

în

P. P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul, trad. S. Panaitescu (orig. fr. 1925), st. introd. și note Ș. Gorovei, Junimea, Iași, 1987, 107 p.

 

 

(XIX) În aprilie 1697, stolnicul Cantacuzino îi scria numindu-l „spatariu Neculai” și , la fel Gheorghe Kastriota în același an. Într-o dedicație autografă, tot către Kastriota, din 27 iulie 1698, el singur își spune Nicolae Spătarul (45).

45. C. C. Giurescu, Nicolae Milescu spătarul. Contribuțiuni la opera sa literară, „ARMSI”, s.III, t. VII, nr. 7, 1927, facs. 6.

 

(XXVII) Lordul Winchelsea, amabasadorul britanic la Poartă în 1661-1668, (...).

(XXVIII) Foy de la Neuville, care l-a cunoscut pe spătar în 1689, în Rusia, relatează că „(….) au Grand Seigneur (…)” (fusese alungat din țara sa, după ce i se tăiase vârful nasului pentru că dezvăluise Sultanului un tratat secret pe care domnitorul Valahiei, ruda sa, îl încheiase cu regale Poloniei)

 

(XXX) Mi se pare plauzibilă ipoteza că Nicolae Spătarul era înrudit cu familia lui Vasile Lupu; tatăl său făcuse parte, probabil, din unul din acele grupuri de balcanici statorniciți în Principate la sfârșitul veacului XVI și începutul celui următor.

 

(XXXI) O cercetare aprofundată a înrudirilor care legau numerosul neam al lui Vasile Lupu cu o mulțime de boieri, mari și mici, de aceeași origine balcanică, levantină, formînd un grup solidar – din care s-a ridicat și un patriarh al Constantinopolului, Partenie II (118) – va aduce lămuriri pentru înțelegerea unei perioade care a premers veacul fanariot (119).

118 = C. A. Stoide, Din legăturile Patriarhiei de la Constantinopol cu Vasile Lupu, „Revista critică”, VIII, 1934, p. 42-44; idem, „MMS”, 7-8/XXXIV, 1958, p. 564-569.

119 = Vezi Andrei Pippidi, Hommes et idees du Sud-Est europeen a l-age moderne, București - Paris, 1980, p. 341-350 (Phanar, Phanariotes, phanariotisme)

 

(XXXIII) (…); în secolul XIX un asemenea secretar a fost comisul cărvunar Ionică Tăutu, intelectual distins, trimis la Constantinopol de Ionița Sandu Sturza ca secretar al fiului său Neculai, care îndeplinea funcția de capuchehaie.

 

(XXXIV) Revenit, după moartea lui Gheorghe Ștefan (ianuarie 1668) în Moldova, unde domnea Iliaș III  (care obținuse domnia datorită concursului aceluiași ambasador britanic la Poartă), (...). (...) spătarul – a însoțit pe fostul domn în retragerea la Constantinopol, ajungând prin el, un intim al ambasadei britanice din capitala otomană. Pe malurile Bosforului a legat prietenie cu pastorul anglican Thomas Smith, (...).

 

Relațiile Est-Vest. 1945-1991 (BONIFACE 1996)

Pascal Boniface, Relațiile Est-Vest. 1945-1991, trad. L. Săruleanu (fr., 1996), Institutul European / Memo – 14 – Istorie, Iași, 1998, 80 p.

 

 

2. Împărțirea Europei

 

A.Construirea unui bloc sovietic

 

a.Expansiunea sovietică

9 (...) Stalin Cere controlul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, care permit trecerea de la Marea Neagră la Marea Mediterană. Moscova susține un război de gherilă comunistă în Grecia. (...)

 

b.„Cortina de fier”

10 El [Churchill] folosește în public această expresie (care apare deja în mai 1945 într-o telegramă trimsă lui Roosevelt) la 5 martie 1946, într-un discurs pronunțat la Fulton, în Statele Unite: „De la Stettin, pe malul Balticii, la Trieste, în Adriatica, o cortină de fier a coborât de-a lungul continentului european. În spatele acestei linii, toate capitalele fostelor state ale Europei centrale și de est sunt, de acum înainte, incluse în sfera de influență sovietică”.

(...) Din 1945 în 1947, opozanții sunt constrânși să tacă în Bulgaria, Polonia, România și Ungaria. (...)

 

d. Eșecul în Iugoslavia și Finlanda

11 Două țări împiedică tentativele URSS de a le impune influența.

(...)

În Iugoslavia, eliberarea țării a fost opera partizanilor lui Tito. Acesta vrea ca țara lui să treacă direct la comunism. Stalin, simțind că nu are influență asupra acestuia, căci legitimitatea lui este puternică în țară, încearcă să-l condamne prin comuniștii iugoslavi.

12 Dar solidaritatea națională este mai puternică decât autoritatea politică a Moscovei. Are loc prima „schismă” comunistă. Iugoslavia rămâne comunistă, dar adoptă o politică externă non-aliniată, deseori foarte critică la dresa celei duse URSS.

 

e. Doctrina Jdanov

12 (....) Grija lui Stalin este, de fapt, să regrupeze partidele comuniste [22.09.1947 Kominform], pentru a se putea pregăti mai bine excomunicarea lui Tito, judecat a fi prea independent față de Moscova. (...)

 

C. Crearea alianțelor militare

 

b. Pactul de la Varșovia

15 (...) Prezentat ca o ripostă la adeziunea germană [la NATO], el [Pactul de la Varșovia] cuprinde, în afară de URSS, Albania (care se retrage în 1961), Polonia, România, Cehoslovacia și Republica Democrată Germană [și Bulgaria].

 

 

 

5. Descurajarea nucleară

 

B. Conceptul de descurajare nucleară

 

a.Bombardamentele strategice

29 (...) Fără îndoială, descurajarea nucleară a existat cu mult înainte de arma nucleară, cum o amintește preceptul latinesc si vis pacem, para bellum. (...)

 

 

6. Criza din Cuba

 

B. Desfășurarea crizei

 

b. Negocierea secretă

23 (...) Pe lângă aceasta, Uniunea Sovietică cere ca americanii să-și retragă rachetele din Turcia și Marea Britanie. Kennedy acceptă propunerea, estimând că aceste rachete nu schimbă radical raportul de forțe.

 

c.Acordul sovieto-american

36 (...) Adevărata învingătoare a crizei este URSS: foarte curând ea obține dezasamblarea rachetelor americane din Turcia și Anglia; (...).

 

 

10. Dificultățile statu quo-ului în Europa

 

C.Ostpolitik și CSCE

 

c.Acordurile de la Helsinki

57 (...) CSCE reunește ansamblul țărilor europene (cu excepția Albaniei), plus Statele Unite și Canada, în total treizeci și cinci de state membre ale Alianței atlantice, ale Pactului de la Varșovia, sau membri neutri și nealiniați. (...)

 

 

12. Sfârșitul imperiului sovietic

 

A.Sfârșitul imperiului internațional

 

c. Prăbușirea regimurilor comuniste

(...) Bulgaria și Cehoslovacia urmează mișcarea și organizează alegeri libere. (...)

 

 

13. Reunificarea Germaniei

 

B. Noua Germanie

69 (...) De fapt, temerile sale se dovedesc a fi exagerate; Germania, exceptând recunoștința prematură, fără îndoială, a Croației și Sloveniei (care contribuie din plin la declanșarea războaielor în fosta Iugoslavie), continuă să joace cartea europeană și să afirme permanența cuplului franco-german. (...)

 

 

77 Bibliografie
Boniface Pascal, Atlas des relations internationales, Iris, Dunod, 1993.
Colard Daniel, Les relations internationales de 1945 a nos jours, Masson, 1993.
Moreau-Defarges Phillippe, La Politique internationale, Hachette, 1990.
Nouschi Marc, Le XXe siecle, Armand Colin, 1995.
Vaisse Maurice, Les Relations internationales depuis 1945, Armand Colin, 1995.
Zorghibe Charles, Histoire des relations internationales, Hachette / Pluriel-Reference, 1994, t. III.
Fontaine Andre, Histoire de la guerre froide, Seuil / Points Histoire, 1983, t. I-II.
(...)
Funk Arthur, 1945, de Yalta a Potsdam: des illusions a la guerre froide, Complexe / La memoire du siecle, 1995.
Laloy Jean, Yalta aujourd hui, demain, Robert Laffont, 1988
Marcou Lilly, 1947, la guerre froide, l engrenage, Complexe, 1987.
Badie Bertrand & Smouts MArie-Claude, Le Retorunement du monde: sociologie de la scene internationale, Dalloz / Amphitheatre, 1992.
Delmas Phillippe, Le Bel Avenir de la guerre, Gallimard / NRF Essais, 1995.
Grosser PIerre, Les Temps de la guerre froide, Complexe, 1995.
Laidi ZAiki, Un monde prive de sens, Fayard, 1994.
Lellouche Pierre, Le Nouveau Monde: de l ordre de Yalta au desordre des nations, Gasset, 1992.
Levseque Jacques, La fin de l Empire, Presses de la FSNP, 1995.
Parmentier Guillaume, Le Retour d el histoire: strategie et relations internationales pendant et apres la guerre froide, Complexe / Questions au XXe siecle, 1993

 

79 Bibliografia editorului

Berg Eugene, Chronologie internationale 1945-1977, Paris, Presses Universitaires de France, 1979, 127 p.

Bogdan Corneliu & Preda E., Sferele de influență, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1986, 324 p.

(...)
Campus Eliza, State mici și mijlocii din centrul și sud-estul Europei în relațiile internaționale, București, Editura Politică, 1988, 328 p.
(...)
Dobrinescu Valeriu, România și organizarea postbelică a lumii 1945-1947, Editura Academiei RSR, 1988, 267 p.
(...)
Fischer-Galați Stephen, Europa de Est și Războiul Rece. Percepții și perspective, trad. L. Pârvu, D. Popescu și F. Tecuceanu, Institutul European, Iași, 1996, 139 p. 
(...) 

Jouve Edmond, Relations internationales, Presses Universitaires de France, 1992, 478 p.

Martens Wilfried, O Europă și cealaltă. Discursuri europene 1990-1994, prefață H. Kohl, București, Metropol, 1995, 241 p.
Loth Wilfried, Împărțirea lumii: istoria războiului rece 1941-1955, trad. din lb. germ. de A. M. Josup, Saecolum I. O., București, 1997, 316 p.
Organizația Tratatului de la Varșovia. 1955-1975. Documente, Editura Politică, București, 1976, 264 p.

 

„Legende istorice” (BOLINTINEANU 1989)

 Dimitrie Bolintineanu, Legende istorice. Basme, Ion Creangă, București, 1989

 

Radu Constantinescu - Prefață

XI (...) Dragostei îi sunt consacrate două din cele mai cunoscute cicluri ale poetului: Florile Bosforului și Macedonele. Meritul primului dintre acestea, realizat în perioada în care Bolintineanu se stabilește la Constantinopol, locuind în casa prietenului său Ion Ghica, este acela că introduce în literatura română poezia de inspirație orientală, în consonanță cu lirica romantică europeană care, prin cei mai de seamă reprezentanți ai săi (Hugo, Lamartine, Nerval, Byron, Herder, Goethe), dăduse naștere unor numeroase poeme din aceeași zonă de inspirație tematică. Spre deosebire de cei mai mulți dintre marii poeți romantici europeni (dar fără a se ridica la tensiunea lirică a acestora), Bolintineanu cunoaște din interior obiceiurile și moravurile Orientului, spiritualitatea lui, ca urmare atât a anilor petrecuți aici, cât și a condițiilor specifice de dezvoltare a Principatelor Române, aflate secole de-a rândul sub influența Porții Otomane. Rezultatul a fost acela că poezia de inspirație orientală a scriitorului reușește să dobândească o anumită autenticitate, chiar dacă nu reușește nici ea să atingă o valoare artistică deosebită.

XIV (...) în 1843, ține celebrul său „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională la Academia Mihăileană”, în care se sublinia importanța hotărâtoare a istoriei în formarea conștiinței patriotice a fiecărei generații. „(...); dar domni mei, nu mă rușinez a zice că acești bărbați pentru mine sunt mai mult decât Alexandru cel Mare, Annibal sau Cezar; aceștia sunt eroii lumii, în loc că cei dintâi sunt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia de la Războieni are mai mult interes decât lupta de la Termopile și izbânzile de la Racova și Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea de la Maraton și Salamina, pentru că sunt câștigate de români!”.

XXVI (...); autorul a mai scris (...), literatură de călătorii (..., Călătorii la românii din Macedonia și muntele Athos, Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria, ...), studii social politice și diplomatice (..., Vizita domnitorului Principatelor Unite la Constantinopol, ...), biografii romanțate (..., Viața lui Traian August, fondatorul neamului românesc, ...), (...).

 

Tabel cronologic (151-161)

1848 13 septembrie

Oștile turcești intră în București pentru a înăbuși revoluția. Bolintineanu face parte din delegația care protestează în fața lui Fuad pașa împotriva amestecului Porții Otomane în treburile interne ale Țării Românești. E arestat și închis la Cotroceni.

1848 25 septembrie

E trimis alături de ceilalți conducători ai revoluției la Giurgiu și apoi la Orșova. Aici evadează și trece împreună cu Bălcescu și Bolliac în Transilvania. În cele din urmă se îndreaptă spre Constantinopol.

1851

(...) Călătorește cu vaporul pe Dunăre până la Rusciuc, unde așteaptă zadarnic viza de intrare. (...)

1852

Se îndreaptă spre Constantinopol, unde va fi găzduit de prietenul său, Ion Ghica. În casa acestuia, găsește o atmosferă prielnică preocupărilor sale literare, din această perioadă datând poeziile din ciclul Florile Bosforului.

1854

Călătorește în Palestina, Egipt și Macedonia.

1856

Se stabilește în insula Samos, al cărei guvernator era Ion Ghica. (...) Publică la Paris o lucrare propagandistică în sprijinul mișcării revoluționare române: L-Autriche, la Turquie et la les Moldo-Valaques.

1858

Tipărește volumele Călătorie pe Dunăre și în Bulgaria, (...)

1860-1861

Este numit comisar în Comisa Dunăreană.

Îl însoțește pe Cuza cu prilejul unei vizite oficiale la Constantinopol.

În septembrie 1861, când se deschide la Constantinopol Conferința puterilor garante pentru a discuta unirea Principatelor Române, Cuza îl trimite pe Bolintineanu ca reprezentant personal. Ulterior, va publica Cestiunea Unirii la Constantinopole, în care pleda pentru ideea ca Unirea să fie proclamată de națiunea română, în numele dreptului la autonomie și independență.

1865

În anii care urmează publică Florile Bosforului, Eumenidele și Menadele, (...), o selecție din Brise d-Orient în franceză la Paris.

„Icarii din Carpați” (UCRAIN & CRĂCIUN 1986)

Constantin Ucrain & Dumitru Crăciun, Icarii din Carpați, Scrisul românesc, Craiova, 1986

Aurel Vlaicu, părintele aviației române
(22) În 1907, în timp ce își satisfăcea stagiul militar la una din universitățile de marină ale flotei austro-ungare de la Pola (Marea Adriatică), Aurel Vlaicu a continuat să-și îmbogățească cunoștințele tehnice acumulate în facultate, mai ales în domeniul motoarelor. La Pola el a construit un zmeu. După ce i-a montat un aparat foto, l-a înălțat, reușind să realizeze de la o înălțime apreciabilă câteva fotografii ale navelor din port. Pentru ideea ingenioasă, Vlaicu a fost felicitat de comandantul unității.

Pilot și constructor de avioane (Ștefan Protopopescu)
(53) În 1928, cu escadrila pe care a condus-o a ocupat locul întâi la Concursul aerian al Micii Înțelegeri [România, Iugoslavia, Cehoslovacia] și al Poloniei.
Pentru meritele ca pilot și constructor, locotenet-colonelului Ștefan Protopopescu i s-a acordat semnul onorific de pilot al României, Poloniei, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.

Fotograf aerian și pilot (Constantin Gonța)
(88) Seria acestor raiduri internaționale a fost făcută în martie [1921], când echipajul [Constantin Gonța și Ion Gruia] a efectuat zborul care a legat București și Atena.

Urmașul pandurilor olteni (Romeo Popescu)
(123) În unul din raidurile aeriene executate în 1928 în cadrul unei competiții cu participarea celor mai buni zburători din Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia, echipa română, în cadrul căreia se afla Romeo Popescu, a câștigat trofeul.
(124) Traseul a fost ales prin Italia și Iugoslavia, deoarece buletinele meteo indicau condiții favorabile zborului.

Pilotul încercător (Octav Oculeanu)
(130) Printre competițiile internaționale la care a luat parte Octav Oculeanu amintim concursul aviatic al Micii Înțelegeri și al Poloniei din 1929, organizat de aeronautica română.
(132)Zburătorii români s-au înapoiat în țară pe 15 sep.1931, folosind altă rută: Londra, Paris, Belgrad, București. Din cauza unor vânturi puternice, a descărcărilor electrice și a ploilor torențiale, Oculeanu a fost nevoit să survoleze teritoriul Iugoslaviei la altitudini mari pentru acea vreme, între 4.000 și 5.100 m.

Zburătorul cu proteze la ambele picioare (Gheorghe Bănciulescu)
(138) Atunci 1933 G. Bănciulescu a realizat un circuit european pe itinerarul București - Barcelona - Madrid - Paris - Londra - Paris - Strasbourg - Praga - Belgrad - București, parcurgând distanța de 8.000 km.

Un aviator român căzut în India (Radu Beller)
(148) Zborul s-a executat în condiții normale pe traseul studiat și escalele planificate la Roma, Atena, Alep, Bagdad, Busir, Bendera, Jas, Karachi, Jodpur.

Performanțe ale aviatorilor români în survolarea continentelor Asia și Africa
(157) În cele din urmă au decis să meargă pe traseul, București, Istanbul, Eskisehir, Konya, Adana, Alep, Gaza, Cairo, Assuan, Wadi Hafa, Atbara, Khartoum, Malakal, Yuba, Kisumu, Nairobi, Moshi Dodoma, Mbeya, Mrika, Broken Hill, Salisbury, Bulawayo, Pietersburg, Johannesburg, Kimberley, Victoria West, Bedufort West, Capetown și retur.
(158) „Ne angajam pe direcția Giurgiu și trecem frontiera prin culoarul de la Rusciuk”. (...)
După o oră de zbor, a apărut țărmul Turciei europene și Istanbulul, ținta primei escale. După 5 ore și 30 de minute de zbor, timp în care s-au parcurs 550 km în condiții meteo grele, neputându-se depăși 115 km/h, aviatorii au aterizat pe micul aeroport de la Istanbul. O autocisternă vopistă în galben, cu roțile roșii și emblema în formă de scoică, aparținând firmei Shell, a făcut plinul plinul avioanelor. Această plăcută impresie, completată cu cea făcută cu ocazia formalităților de intrare în Turcia, operate cu rapiditate, au fost urmate de o decepție - interdicția de a continua zborul din cauza condițiilor meteo.
(164) 6 = G. Jienescu (1894-1971) a obținut brevetul de pilot în 1918, în Franța. (...) A participat la Circuitul aerian al Micii Antante [Mica Înțelegere] și Poloniei din 1931.
(167) Timp de cinci zile [aprilie 1935] au survolat Peninsula Balcanică, Asia Mică, Orientul Apropiat și nordul Africii, au trecut din nou Bosforul, munții Anatoliei și Libanului, Delta Nilului.

Mesagerii României (Ștefan Mateescu și Constantin Cantacuzino)
(193) Datorită dificultăților, s-a ajuns la concluzia că o astfel de legătur putea fi făcută numai prin intermediul unui ambasador român aflat în una din țările neutre: Elveția, Suedia sau Turcia.  (...) De la Mangalia avionul trebuia să survoleze Marea Neagră până la Ankara. (...)
(194) Pe teritoriul Turciei trebuia să se zboare la altitudinea de 100 m, iar traseul trebuia să treacă peste Turcia europeană, apoi peste Marea Marmara, iar intrarea în spațiul aerian al Turciei asiatice trebuia să se facă dinspre Sud.   (...) După ieșirea în largul Mării Negre, avionul a trebuit să zboare deasupra norilor, pentru a evita nave de război germane.  Intrarea pe teritoriul Turciei s-a făcut conform planului. În apropierea unui aerodrom din vecinătatea. Istanbulului, o baterie de artilerie antiaeriană turcă a început să-și pregătească tunurile, motiv pentru care echipajul a hotărât să aterizeze. Deși mesajul nu fusese dus până la Ankara, după un zbor de 4 ore și 50 de minute, misiunea a fost îndeplinită. A doua zi, 25 august, ambasadorul român la Ankara a înmânat ambasadorului sovietic în Turcia - Vinogradov - nota guvernului român (...). Avionul YR LEA cu echipajul societății LARES s-a întors în patrie la 1 septembrie 1944.
(195) După ce a survolat teritoriul Iugoslaviei înțesat de trupe hitleriste și a trecut peste Marea Adriatică, temerarul pilot [C. Cantacuzino] a aterizat, spre uimirea aviatorilor americani, chiar pe aerodromul de la Foggia.

Eroul de la Someșeni
(228)În zilele de 26 și 27 august, Dîrjan s-a avântat la luptă pentru doborârea în aer sau distrugerea la sol a unor fortărețe zburătoare fasciste, avioane cu 6 motoare „Gigant”, cu care inamicul transporta unități de desant aerian din Iugoslavia pentru înăbușirea insurecției armate.