Iosif Șerb, Însemnările unui jurnalist,
Neliniști metafizice, Constanța, 2007, 102 p.
Filiera
35 (...) Ely a lucrat o vreme și cu Bulgaru [Vasile
Vâlcu], își amintea prietenul ei care venea de undeva din Tulcea, iar o
perioadă a fost directorul serviciului secret extern [DIE]. La Constanța avut o
perioadă de glorie. Prima Gospodărie Agricolă Colectivă a fost constituită în
Dobrogea la Ion Corvin. A fost o victorie de care s-a vorbit mult pe plan
intern și extern. Dobrogea a fost prima regiune colectivizată. Bulgaru
putea fi mândru de succesele lui. A fost și decorat. În subteran însă, alți
membri ai organizației erau bine puși la punct, studiau probleme numai de ei
știute. Și ce știau? Aflase organizația secretă că Veve (Bulgaru)
lucra și el pe undeva în subteran și aici filiera căuta subtil și pe „dibuite”,
dibuite e puțin spus, din aproape în aproape pentru dibuirea conspirației.
36 Deși se spune că Veve l-a propulsat pe N. C.
[Nicolae Ceaușescu] în P. C. [Partidul Comunist], ulterior a fost umilit și
marginalizat din nu se știe ce motive.
În discuțiile particulare eventual la telefon, Veve îl interpela
pe N. C.
-Măi Nicolae am nevoie de... pentru agricultura din
Dobrogea.
Lasă mă că te descurci tu, și îi închidea telefonul.
Toate convorbirile telefonice și radiofonice se
înregistrau undeva, unde nu s-a știut multă vreme. Mulți lucrători cu munca
politică l-au văzut pe Veve ca pe un tribun, un conducător politic,
atașat principiilor Socialismului, luptător al acestor idei. Sunt și alte
păreri, cum că fiind într-o vreme șeful contraspionajului românesc, chiar după
1945 avea multe răspunderi, obligații, dar și victime la activ. Multe aspecte
din viața lui Veve nu erau cunoscute și tocmai de aceea el era văzut la
Constanța ca Tătucul nostru. Era, într-adevăr, omul îngăduitor, înțelept și
sfătuitor, în general, dar, în particular, o spun mulți apropiați de-ai lui,
era egoist și și poate prea mult spus chiar șantajist. Promova oameni dubioși,
iar pe cei loiali, cinstiți, îi îndepărta de la unele posturi de conducere.
(...)
Băieți de cartier
43 (...) În peninsulă, de pildă, grecii,
italienii, albanezii și românii, în piața Achile Mihail cetățenii români
de etnie turcă, în cartierul Obor nu predomină, dar sunt foarte mulți țigani,
îndeosebi pe străzile Atelierelor, Olteniei, Avram Iancu, dar și pe cealaltă
parte spre cimitir, Industriei, Obor, Burada etc.
44 (...) Este adevărat că după revoluție s-au găsit
„firoscoși” cu aere de șefi mai ales din rândul turco-tătarilor și
romilor. Și-au format partide, tot felul de formațiuni etnice, politice, numai
cu intenția de a intra în Parlament.
98 (...) Ea [Angela] este la curent cu tot ce se
petrece în lume, mai ales în țările arabe și este îngrijorată de ce se întâmplă
acolo, fiind de aceeași etnie, Irakul fiind țară vecină cu Turcia, unde
are și ea rude. (...)
E musulmană Angela. Respectă cu strictețe
prevederile Coranului, iar la bar [„Amicii”] este de o corectitudine
aproape revoltătoare pentru patron, sau poate de aceea o ține aici. (...)
99 (...) Discuția a continuat lângă bar [„Vin vărsat”], unde intrase grupul de gropari,
(...). (...)
– Da, îmi
amintesc, interveni Ali Mustafa, a fost oribil ce s-a întâmplat atunci,
ce-o fi având cu băieții morți, că unii zăceau acolo de douăzeci-treizeci de
ani. (...)