Răzvan și Vidra (HASDEU 1867)

Bogdan P. Hasdeu, Răzvan și Vidra, 1867 - B. P. H., Scrieri literare, Minerva/Arcade, București, 1989, 360 p.

 

Cântul I Un rob pentru un galben

(202) (...) RĂZVAN (...) Dintre mii de țigănime, știut-am să învăț scrisoare, / Sârbească și românească, încât ajunsei de mic / În casa mitropoliei cel mai isteț grămătic...

(215) (...) RĂZVAN Mai stați! De ce-i așa pripă? Turci, tătari sunteți voi oare / De săriți dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?

 

Cântul III Nepoata lui Moțoc

(262) (...) VULPOI (...) căci, la urmă, la iernatic / Ne hodineam cum fac turcii: obicei îndemânatec!

(267)      (...)ISCOADA (...) Pe cele șapte biserici, pe cei patruzeci de sfinți, / Pe soborul din Nikeia cu trei sute de părinți,

(270)      (...) ISCOADA (...) Precum anume se scrie în sfântul Nomocanon, / Citește cap paisprezece soborul din Chalkedon, / Cap treizeci și trei sau patru sobor din Laodikia, / Asemenea capul două sobor din Antiohia...

 

Cântul IV Încă un pas

(285)„Pentru țigani s-au scris multe, ca să nu fie primiți, / Căci rușine Eteriei a fi cu țigani uniți / Căci luându-se Elada, de vor fi și ei ostași, / Vor cere cu tot cuvântul să fie și ei părtași” - Beldiman, Jalnica tragodie

(295)(...) SBIEREA Ieften; bani în țară nu-s; / Cu turcii, cu bir, cu dajdii, toți gălbinașii s-au dus...

(300)(...)HATMANUL (...) Dumneata ești leah acuma, căci patria ubi bene, / După cum zice latinul, și nu mai ești moldovean: / Poți să te bați cu Moldova fără a te numi viclean...

(306)(...) HATMANUL (...) Când întreaga firea voastră cu totul se depărtează / Din obiceiul acelor oameni ageri și vârtoși, / Pe care voi cu trufie ni-i arătați strămoși? / Râmlenii cei din vechime căutau fără-ncetare / Ca să scoață la lumină tot ce-i bun și tot ce-i mare, / Încât la plug și la sapă găseau adesea bărbați / Cu cari se fălește lumea: pe Catoni și Cincinați...

(308)(...) BAȘOTĂ (...) Suntem în luptă cu puterile păgâne, / Și, după câte se spune, o să mai vedem ca mâne / Că și leahul trece Nistrul turcului în ajutor.

Cântul V Mărirea

(316)      (...) TĂNASE (...) „Ioan vodă [cel Cumplit] să trăiască” și-l dete-n gheare păgâne... / Într-o clipă Lăpușnenaul, Tomșa, Despot și Ion / Fură sus și jos deodată

(320)      (...) RĂZVAN Nu-i timp de vorbe!... Pe când viteazul Mihai  / Scaldă Țara Muntenească de la Giurgiu pân la plai, / În sângele de năpîrcă al urdiilor păgâne; 

(322)(...) TĂNASE Despot fu grec, (....)

RĂZVAN (....) Deocamdată, până atunce, nu ne temem de păgâni: / Ramazanul lor mai ține tocmai două săptămâni...

 

 

Bazele educației românești (VLĂDUCĂ 2013)

Ioan Vlăducă, Bazele educației românești, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța, 2013, 61 p.

 

Trăsăturile neamului românesc

12 (...) 7 = Pentru omenie, francezii au l humanite, dar această înseamnă umanitate. La fel, în engleză, humanity înseamnă umanitate, nu omenie. În limba greacă, anthropotita înseamnă tot umanitate sau omenitate (firea omenească).

 

4. Principiul virtuții

16 Educația trebuie să urmărească dobândirea virtuților.

Platon spunea: „Chiar dacă dați oamenilor orice, dacă nu le dați virtutea, nu veți fi făcut nimic pentru fericirea lor”.

Dumnezeu l-a creat pe om dup chipul și asemănarea sa. „Cuvintele <după chipul> indică rațiunea și liberul arbitru, iar cuvintele <după asemănarea> arată asemănarea cu Dumnezeu în virtute, atât cât este posibil”(16)

(...)

16 = Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 82.

 

9. Principiul adecvării

19 (...) Despre deosebirea dintre suflete, Sfântul Ierarh Gură de Aur spune: „Sufletele celor bogați și cu funcții înalte sunt mai neputincioase (ασθενηστεϙαι), mai dedate mâniei și mai schimbătoare, astfel încât ele cer mai multă îngăduință din partea noastră, în timp ce sufletele celor săraci și supuși sunt mai puternice (στεϙϙστεαι) și mai luminate și de aceea arată un mai mare curaj (παϙϙησια(23)) în vorbire”.

23 = παϙϙησια – curaj, slobodă spunere de tot adevărul, curată (sinceră) vorbire; παν – tot, ϙήσις – vorbire, chip de a vorbi, exprimare

 

10. Principiul continuității și al corelației

20 (...) Manualul de Limba elină trebuie să explice etimologici care se studiază în acel an școlar. (...)

 

 

Folosul duhovnicesc al științelor

27 Sfinții Părinți, cunoscând folosul științelor, îngăduiau tinerilor să se ocupe cu acestea, respectând anumite principii. Sfântul Grigore Palama spune că este bine să te ocupi puțin cu studiul limbilor, cu retorica, cu istoria, cu tainele naturii, cu știința logicii și cu figurile geometrice. Și aceasta, nu numai pentru a le putea întrebuința la ceva, ci și pentru că antrenează ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a rămâne atașat lor tot timpul e rău(31).

(…) „Noi nu condamnăm mintea și științele, ci abuzul și reaua lor întrebuințare și venerația nemăsurată ce li se acordă”(32), spunea Sfântul Grigore Palama.

31 = Dumitru Stăniloaie, Viața și învățătura Sfântului Grigore Palama, Scripta, București, 1993, p. 30.

32 = Ibidem.

28 (…) În cartea sa intitulată Logica, Sfântul Ioan Damaschinul  îi îndeamnă pe cititori „a se sui prin simțiri către Cel mai presus decât toată simțirea și înțelegerea. Care este Pricinuitorul tuturor și Ziditorul și Făcătorul. Că din frumusețea zidirilor Sale pe potrivă se vede Ziditorul”(33). (…)

33 = Sfântul Ioan Damaschin, Logica, Sim Art, Craiova, 2007, cap. 1.

Bibliografie

Sfântul Ioan Damaschin, 2007, Logica, Sim Art, Craiova.

(…)

Gerostergios A., 2005, Sfântul Fotie cel Mare, Sophia, București.

Stăniloaie Dumitru, 1993, Viața și învățăturile Sfântului Grigore Palama, Scripta, București.

***, Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru  Fotie Patriarhul Constantinopolului, Cartea Orotodoxă & Egumenița.

***, Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Grigore Palama arhiepiscopul Thessalonicului, Cartea Orotodoxă & Egumenița.

***, Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului , Cartea Orotodoxă & Egumenița

 

Educația în familie

34 (…) Sfântul Ioan Damaschin ne învață astfel: „Sufletul este o substanță vie, simplă, necorporală, prin natura sa, invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spiritual, fără de formă: se servește de corp organic și îi dă acestuia puterea de viață, de creștere, de simțire și de naștere. Nu are un duh deosebit în el, ci duhul său este partea cea mai curată a lui. Căci ceea ce este ochiul în trup, aceea este duhul în suflet. Sufletul este liber, volitional, active, schimbător, adică schimbător prin voință pentru că este zidit (create)”(43).

(…) De aceea spunem că omul este o unitate psiho-somatică. În limba greacă psihe înseamnă suflet, iar soma înseamnă trup.

(…)

„Oamenii se nasc și cresc în general în familie. În mediul familial se manifestă pentru întâia data sociabilitatea omului, i se formează personalitatea și se pun bazele exercitării caracterului social sau al comuniunii, care îi vor determina în mod hotărâtor întreaga viață. (…) Îndeosebi în prima fază a deprinderii comuniunii, care se realizează în primii ani ai vieții omenești, mai important este persoana mamei. De aceea absența ei de acasă influențează negativ acest proces de deprindere a exercitării caracterului comunitar al copilului. Aceasta înseamnă că ocupația profesională a mamei, dacă impune o îndelungată absență de acasă, trebuie să se exercite cu mare precauție, mai ales în această perioadă a vieții copiilor. În cea de a doua fază a acestui process, în care copiii vin în legătură cu mediul social mai larg, mai important devine persoana tatălui”(44).

43 = Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, EIBMBOR, București, 2005, partea a doua, cap. XII Despre om.

44 = Georgios Mantzaridis, Morala Creștină, Editura Bizantină, București, 2006, p. 316.

35 (…) Cuviosul Paisie Aghioritul ne învață astfel: „Educația copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără și se mâhnește, atunci și fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă și trăiește duhovnicește, copilașul din pântecele ei se sfințește. De aceea, femeia atunci când este însărcinată, trebuie să rostească rugăciunea lui Isus, să citească puțin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-și pricinuiască neliniști, dar și ceilalți să caute să nu o mâhnească… Apoi, după ce se va naște copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât poate de mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copiii nu sug numai lapte, ci și dragoste, afecțiune, mângâiere, siguranță, dobândind astfel un caracter puternic. Dar și pe mama o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu-și alăptează copilul se creează anomalii în organismal lor”(45).

45 = Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Evanghelismos, 2003, partea a doua, cap. 2.

Bibliografie

Cuviosul Paisie Aghioritul, 2003, Cuvinte duhovnicești. IV. Viața de familie, Evanghelismos.

 

 

 

Educația în școală

 

Programa școlară

42 (…) Limba elină (greaca veche) disciplinează gândirea, contribuie la înțelegerea stilului bizantin și clarifică etimologia termenilor științifici.

 

Istoria

45 (…) Neamul românesc fiind creștin de la început (de la contopirea coloniștilor din imperiul roman cu dacii), Istoria Românilor nu poate fi separate de Istoria Bisericii. (…)

 

Filosofia

49 (…) Însă, în Grecia antică, în urmă cu peste 2000 de ani, existau oameni care se minunau atât de mult de cee ace exista în jurul lor și în sufletul lor, încât își petreceau toată viața cercetând natura discutând între ei pe această temă. Ei s-au numit filosofi, deoarece iubeau cunoașterea și înțelepciunea. În limba greacă veche, verbul a iubi era fileo, iar înțelepciunea se numea sofia. Din ele s-au format cuvintele Filosofie și filosof.

Sofia însemna înțelepciune, dar însemna și cunoaștere temeinică a existenței.

(…)

Platon spunea că începutul Filosofiei este minunarea. (…)

(…) De asemenea, trebuie să avem în vedere scrierile Sfinților Părinți și acele texte ale Filosofie eline care sunt compatible cu Ortodoxia.

Bibliografie

Ieromonahul Chiril, 2011, Din înțelepciunea Sfinților Părinți ai Bisericii și a vechilor filozofi greci, Bunavestire, Bacău.

 

Limbile clasice

50 Limba elină și limba latină constituie o bună temelie pentru toate științele și pentru orice demers cultural.

Bibliografie

Vlăducă I., 2012, Limba elină pentru clasa a V a, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța.

Dikționaru elino-românesku, tradusu dupe al lui Skarlat D. Bizantie de G, Ioanidu, fostul profesoru de limbă Elineaskă în gimnasiul Naționalu Bukurești, 1864.

Manual de Limbi Clasice pentru Seminariile teologice. Limba elină, manual pentru anul III, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990.

Primele elemente de Grammatica Ellena, traducere de Aug. Demetriescu, Typografia Nationale, Bucuresci, 1872.

 

Biologia

54 (…) Bibliografie

(…) Keselopoulos A., 2006, Omul și mediul înconjurător, Partener, Galați. (…)

 

Educația muzicală

55 Platon spune că „muzica este arta cu materialul cel mai imaterial”. Muzica ar trebuie să fie un mijloc de înălțare sufletească și duhovnicească, așa cum spune Platon: „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos”.

 

Desenul și educația plastic

55 (…) Un loc important trebuie acordat studiului iconografiei bizantine. (…)

56 (…) Bibliografie

Kordis G., 2008, Ritmul în pictura bizantină, Editura Bizantină, București.

 

Educația ortodoxă

57 Educația ortodoxă trebuie să urmărească însușirea bazelor Dogmaticii Ortodoxe în strânsă legătură cu Morala Ortodoxă. Viețile Sfinților constituie pilde de evlavie și eroism, foarte importante pentru copii, adolescenți și tineri. (…)

58 Bibliografie

Sfântul Ioan Damaschin, 2005, Dogmatica, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.

Cuviosul Paisie Aghioritul, 2003, Cuvinte duhovnicești. IV. Viața de familie, trad. din lb. greacă de ieroschimonah Ștefan Nuțescu de la Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Evanghelismos, București.

(…)

Vlăducă Ioan, Mic dicționar de Apologetică ortodoxă, Ed. Bizantină, București.

Vliangoftis Arsenie preot, 2006, Ereziile contemporane - o adevărată amenințare, Evanghelismos, București.

 

Dirigenția

59 (…) Unitatea de limbă

(…) Sfântul Ioan Damaschinul ne învață astfel: „Puterea rațională a sufletului se împarte în cuvântul mintal și cuvântul rostit. Cuvântul mintal este o mișcare a sufletului, care are loc în gândire fără nici o exprimare. De aceea, de multe ori, chiar când tăcem, desfășurăm în noi o adevărată vorbire. Iar cuvântul rostit activează în voce și în discuții, este deci cuvântul care se rostește cu limba și cu gura; de aceea se și numește cuvânt rostit”(73).

73 = Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, II, cap. XXI.

Ecleziologie și antroponimie în documentul “fundațional” al orașului Oradea (1113) (TURCUȘ 2014)

Şerban Turcuş, IN CONFINIBUS CHRISTIANITATIS. ECLEZIOLOGIE ȘI ANTROPONIMIE ÎN DOCUMENTUL “FUNDAȚIONAL” AL ORAŞULUI ORADEA (1113)

Ai confini della Cristianità. Il documento "fondazionale" della città di Oradea (1113). Interpretazioni eccelsiologiche ed onomastiche, în volumul: „From Periphery to Centre. The Image of Europe at the Eastern Border of Europa”. Edited by: Sorin Şipoş, Gabriel Moisa, Dan Octavian Cepraga, Mircea Brie, Teodor Mateoc, Center for Transylvanian  Studies, Cluj-Napoca, 2014, p. 113120.

 

Rezumat:

Diploma din 1113, care este apreciată drept certificat de “naştere” al oraşului Oradea, ne poartă într-o epocă depărtată a istoriei europene şi mărturiseşte despre fondarea, la hotarele orientale ale Christianitas, a unui burg episcopal, în buna tradiție a burgurilor din Europa septentrională, cu o vocaţie de frontieră permeabilă culturală şi lingvistică şi, doar mult mai târziu, etnică. Puţine oraşe ale Transilvaniei posedă acest tip de document „fundațional”, care să semnaleze ceea ce am putea defini drept o prioritate din punct de vedere diplomatic, adică o activitate clerical-culturală chiar embrionară (Turda, Arad, Cluj, Sibiu), dar niciunul dintre acestea nu posedă dubla întâietate diplomatică a Oradiei şi a Bihorului.

 

Cuvinte cheie:

Diploma din 1113, document “fundațional”, Oradea, antroponimie, ecleziologie

 

(...) Reflectând acest joc de interese, antroponimia prelaţilor înaltei ierarhii a bisericii misionare din Pannonia conţine elemente provenind din diverse zone onomastice, între care se disting cel latino-romanic, cel greco-slav şi cel germanic. (...)

Chiar şi fără cercetări filologice deosebite, se poate observa că numele impuse prelaţilor la sfârşitul sec. XI nu sunt maghiare, reflectând, în schimb, clar, componenţa diversă a clerului şi extracţia confesională primordială a acestuia. Simion, Matei, Gheorghe şi probabil şi Grigore sunt de tradiţie greacă, în timp ce Marcel şi Sixt sunt de clară matrice romano-latină. Laurențiu şi Simion aparţin ambelor tradiţii onomastice. (...)

Dacă la raţionamentul nostru adăugăm tezele susţinute de Agnes Gerhards despre creştinismul bi-ritual al regatului maghiar şi despre colaborarea regilor unguri cu monahii orientali care populau mănăstirile din teritoriile pe care se întindea autoritatea nominală a succesorilor lui Ştefan[1], teze coroborate cu manuscrisele invocate de istoricul ungur Baán Istvàn şi confirmate de typikon-ul de la mănăstirea greacă din Veszpremvölgy fondată de Gisella, soţia regelui Ştefan[2], vom avea o imagine foarte clară şi incontestabilă a atmosferei culturale şi rituale care caracteriza Pannonia occidentală şi zona Veszprem, şi, într-o şi mai mare măsură, Transilvania. Ritul grec și servitorii acestuia sunt o prezență constantă în establishment-ul maghiar din primele 5-6 generații.

Întorcându-ne la confruntarea dintre documentul din 1113 şi cel din 1111, putem observa doar o schimbare de natură adjectivală între Sixtus bichariensis din 1111 şi Sixtus varadiensis din 1113. Această adjectivare, aparent simplă, pune în evidenţă un fenomen care caracterizează geneza diocezelor transilvănene de configuraţie latină, care s-au suprapus peste structurile ecleziastice preexistente de rit greco-slav. (...) În cazul de față constatăm o glisare a diocezanului latin Sixt, dinspre Biharea unde funcționa un așezământ eparhial de fundație răsăriteană, către o locație proximă habitatului inițial, dar desprinsă de acesta. Sunt primii pași întru latinizarea la vârf a diocezei precedente de rit grec. (...) Cercetările întreprinse recent de unii dintre cei mai serioşi bizantinişti unguri au pus în lumină o nouă dimensiune istorică, în interiorul căreia trebuie situată fundarea aşa-numitei mitropolii de Tourkia, adică a unei mitropolii misionare constantinopolitane în mijlocul ungurilor. Cel mai pozitiv în acest sens s-a exprimat Baán Istvàn de la Universitatea din Miskolc. Sintetizând acest filon de cercetări, bizantinologul maghiar a demonstrat, fără nici o umbră de îndoială, în baza mărturiilor a trei codexuri medievale, codicele Athon Esphigmenou, 131, f. 61 r-v, Athon Dionysiou 120, f.701-703 şi Parasinus graecus 48, f.255v-263 v, prezenţa unei mitropolii de rit grec în interiorul regatului ungar, sub jurisprudenţa Patriarhului de Constantinopol, în secolele XI-XII. Aceste referiri sunt confirmate de typikon-ul de la mănăstirea din Veszpremvölgy şi rezolvă, după istoricul ungur, enigma fondării celui de-al doilea episcopat maghiar, cel de la Kalocsa. Dacă se priveşte lista constantinopolitană a diocezelor, aşa-numitul taxis, se poate observa cum mitropolia Tourkia a fost urmată imediat de cea de la Rhosia. Această poziţie în interiorul taxis-ului nu e întâmplătoare, dacă se ia în considerare dezvoltarea paralelă a misiunii constantinopolitane în Pannonia şi în Rusia. (...) Sediul mitropoliei de Tourkia/arhiepiscopatul din Kalocsa este de la început ocupat de ierarhi greci precum Ioannes (1028), Antonius sau Georgios. Primul arhiepiscop de rit latin, pe nume Desiderius, apare doar în 1075. Mitropolia greacă s-a transformat apoi definitiv în arhiepiscopie latină în cursul secolului al XII-lea. Pentru a interpreta dinamicile politico-ecclesiale ale lentei şi progresivei transformări a structurilor clericale de rit greco-slav în episcopate de rit latin, Baán sugerează o apropiere între acest model ecclesial şi cel din Italia meridională unde normanzii cuceritori au început transfomarea episcopiilor grecești în episcopii latine, cu toate că, în această parte a Europei, rămâne un model mai degrabă unic[3]. Dacă pentru Kalocsa trecerea, deşi lentă, de la ritul grec la ritul latin a funcţionat în manieră sigură şi liniară, desigur că pentru episcopatele transilvănene din Cenad, Oradea sau Alba-Iulia transformarea a avut loc în mod mai puţin rapid şi omogen, aşa cum este dovedit de durata ambiguităţii rituale sau onomastice. Doar astfel se explică prezenţa unui Zosimus ca episcop de Oradea (1259-1265), a unui Basilio cenadiensi, ca episcop de Cenad[4] în 1240 , sau a unui prepozit de Alba-Iulia numit Constantinus[5]. Sunt antroponime total nefrecventate în lumea apuseană în epocă. Ca să nu mai vorbim de altarele bisericii catedrale latine din Oradea în secolul al XIV-lea, multe dedicate sfinților orientali ca Nicolae, Gheorghe, Cosma și Damian, Dumitru, Mihai, Andrei, Grigore sau sfintei Elena.

(...)

 

---

[1] “L’influence du monachisme grec (în regatul maghiar n.n.) se manifeste par l’existence de monasteres doubles peuplés de religieux grecs et latins qui vivent dans la même communauté, les premières sous la règle de saint Basile, évêque de Césarée en Cappadoce au IVe siècle et fondateur du monachisme grec, les seconds sous celle de saint Benoît. Ce type d’organisation persiste jusqu’au XIVe siècle. Mais des monastères exclusivement grecs se multiplient notament dans la vallée de Veszprem au sud-ouest de Budapest. L’influence grecque se manifeste aussi par l’installation de mouvements érémitiques venus d’Italie du Sud. Ce courant est représénté par Nil de Rosanno (910-1005), représéntatif d’un monachisme grec trés marqué par l’anachorétisme et dû à l’influence de Byzance en Italie du Sud”. Agnès Gerhards, Dictionnaire historique des ordres religieux, Fayard, Paris, 1998, p. 305.

[2] János Bak, Queens as Scapegoats in Medieval Hungary, în Queens and Queenship in Medieval Europe, ed A. Duggan, The Boydell Press, 1997, p. 224.

[3] Istvàn Baán, The Foundation of the Archbishopric of Kalocsa: the Byzantine Origin of the Second Archdiocese in Hungary, in Early Christianity in Central and East Europe, ed. P. Urbanczyk, Warsaw, 1997, p. 67-73.

[4] Documente privind Istoria României, Veacul XIII, C. Transilvania, vol I (1075-1250), Editura Academiei RSR, București, 1951, p. 416.

[5] Documente privind istoria României. Veacul XIII. C. Transilvania, vol. II, (1251-1300), București, Editura Academiei RSR, București, 1952, p. 58, 329.

Tătarii dobrogeni. Istorie, tradiții și civilizație (BRAN 2014)

Daniel Marius Bran, Tătarii dobrogeni. Istorie, tradiții și civilizație , XII, Liceul Teoretic „Decebal”,

în

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani & Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University Press, 2014

 

(25) În secolul XIII și-au făcut apariția primele comunități tătare în Dobrogea. După războiul din Crimeea a sosit un nou val de imigranți tătari pe teritoriul dobrogean. În secolul XIV au venit tătari alături de turci din Anatolia, având loc și trecerea la islamul sunit. În perioada lui Timur Lenk, 100.000 de tătari s-au stabilit în Sud-Estul României. În 1525, alte grupuri de tătari au ajuns la Babadag (2).
Limba tătară face parte din ramura turcică a limbilor altaice. Cele mai importante centre musulmane erau: Babadag, Tulcea, Constanța și Hârșova.
2 = htttp:/www.islam.ro/pag.php?d_pag=3

(27) (...) i-am întrebat bunica despre cum s-a desfășurat acesta și am aflkt că numele noului născut se pune în primele trei zile de la naștere în prezența unui hoge. Înaintea punerii numelui, hogea rostește de trei ori chemarea la rugăciune (Ezan) la urechea dreaptă a copilului, apoi rostește la urechea stângă îndemnul musulman de începere a rugăciunii (Kamet), apoi i se dă numele. La ceremonie participă tatăl și bunicul copilului, rudele mai în vârstă, vecinii și imamul sau hogea. După ce i se strigă copilului numele la ureche, hogea citește Sura din Coran, iar la sfârșitul fiecărei Sure se strigă numele copilului. Pentru ceremonie, tatăl taie o oaie și invită la masă rudele și vecinii. În Anatolia li se urează copiilor sănătate și viață lungă cu sensul de fier și oțel. (4)  

4 = Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului & Uniunea Europeană & Consiliul Județean Constanța, Itinerarii și evenimente inedite în Dobrogea, Regio, 2012, Constanța, p. 17.

(28) În 1900, în Dobrogea au existat 260 de geamii. Imediat după al doilea război mondial, numărul a scăzut la 151. Această scădere a continuat până în zilele noastre, când a ajuns la 70, majoritatea în paragină. Mausolee și cavouri ale unor sfinți musulmani și demnitari otomani se găsesc la Isaccea, Cernavodă și Babadag. Dintre fostele școli religioase musulmane (medrese) se păstrează doar cea de la Medgidia.

 

Mehmet Ali Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Kriterion, București, 1994. 

Nuredin Ibram, Romanya Turkasilli. Topluluklarin Kulturel ve Medeniyet tarihinden secmeler (O selecție de origine turcă din cultură și civilizație), Ex Ponto, Constanța, 2009.