Istoria relațiilor internaționale.Secolul XX (MAGDICI 20 )

Ana Magdici, ISTORIA RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE. SECOLUL XX

 

 

 

1. Curs introductiv

(1) Definiţii şi domeniul relaţiilor internaţionale

Termenul  „internaţional” derivă din latinescul intergentes, care defineşte acea ramură a dreptului numită „dreptul naţiunilor”/ jus gentium, intergentes  - internaţional.

 

2. SISTEMUL TRATATELOR DE PACE DE LA PARIS -VERSAILLES (1919-1920)

(3) Principiului naţionalităţilor (1918-1920)

(...) Cele patrusprezece puncte ale preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (8 ianuarie 1918, Washington), au proclamat drepturile popoarelor la autodeterminare şi constituirea de state independente; în ceea ce priveşte popoarele din Austro-Ungaria, a fost prevăzută doar autonomia lor. În februarie 1918, preşedintele Wilson a renunţat la această teză, pronunţându-se pentru crearea statelor naţionale, libere şi independente. În cursul anului 1918, naţiunile oprimate din Austro-Ungaria au acţionat fără echivoc pentru constituirea de state naţionale unitare (Congresul de la Kiev, noiembrie 1917, Congresul de la Roma, aprilie 1918, Congresul de la Philadelphia, octombrie 1918). În contextul înfrângerii Puterilor Centrale în război şi al dezvoltării luptei de eliberare naţională s-au constituit în centrul Europei, pe ruinele imperiilor destrămate (german, austro-ungar şi rus), state noi, aşa-numitele state succesorale.

(4) (...) Iată principalele momente care au marcat apariţia statelor succesorale

(...)

– Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor: noiembrie-decembrie 1918, în frunte cu regele Alexandru I Karagheorghevici;

(...)

Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919-1920, a statuat pe plan juridic internaţional noile realităţi din Europa Centrală:

– Tratatul de pace cu Ungaria (4 iunie 1920, Trianon): a recunoscut unirea Transilvaniei cu România, Cehoslovacia, Iugoslavia, precum şi Ungaria – stat naţional;

(...) – Tratatul de pace cu Bulgaria (noiembrie 1920, Neuilly-sur-Seine): reconfirma frontierele în Balcani din 1913 (Pacea de la Bucureşti);

(4) (…)

-  Tratatul de pace cu Turcia (iulie 1923, Lausanne):  marile puteri şi-au împărţit o parte din posesiunile fostului Imperiu Otoman; s-a constituit statul armean independent; tratatul a provocat multe mişcări naţionaliste în zonă.

(5) (...) – Tratatul de pace cu Turcia (august 1920, Sèvres): obliga Turcia să recunoască frontierele statelor central-europene, conform tratatelor de pace; tratatul nu a fost ratificat de Turcia;

(…)

-  Tratatul de pace cu Turcia (iulie 1923, Lausanne):  marile puteri şi-au împărţit o parte din posesiunile fostului Imperiu Otoman; (...).

 

3. Relaţiile internaţionale: 1921-1924

(8) (...) După primul război mondial s-au definit două tendinţe şi politici în Europa:

(...)

– politica de revizuire a tratatelor de pace, de revanşe, de modificare a frontierelor noilor state şi revenire la situaţia antebelică; această politică era susţinută de Germania, URSS, Austria, Ungaria, Italia, Bulgaria. Perioada interbelică a fost dominată de confruntarea dintre aceste două tendinţe şi politici. (...)

 

4. RELAŢIILE INTERNAŢIONALE: 1924-1933

(12) Problema reparaţiilor şi a datoriilor de război(...) Preşedintele american Herbert Hoover a anunţat, în 1931, suspendarea pe un an a plăţii tuturor reparaţiilor de război, fapt care a stârnit indispoziţia unor ţări (Franţa, Belgia, Iugoslavia). (...)

(13) (...) Anularea acestora [datoriilor germane] a dus şi la anularea reparaţiilor orientale, datorate de Ungaria şi Bulgaria. (...)

Conferinţa dezarmării de la Geneva

(...) Propunerea franceză (planul Tardieu) – să se constituie forţe armate internaţionale, puse la dispoziţia Societăţii Naţiunilor. Aceste forţe de „poliţie internaţională” trebuiau să ocupe teritoriile unde ar fi fost posibilă izbucnirea unui conflict armat. Numai după aceea se putea trece la limitarea înarmărilor. Delegaţiile României, Poloniei, Cehoslovaciei şi Bulgariei au susţinut, cu unele rezerve, planul francez. (...)

 

8. TRATATELE DE PACE DE LA SFÂRŞITUL CELUI DE-AL  DOILEA RĂZBOI MONDIAL

(...)

Tratatele de pace

24 (...)

Italia - În ceea ce priveşte regiunea Trieste, disputată între iugoslavi (susţinuţi de către sovietici), şi italieni, susţinuţi de către anglo-americani, s-a ajuns la o lungă dispută diplomatică. Tratatul de la Paris crea teritoriul liber al Triestului, sub tutela ONU, dar această soluţie nu s-a dovedit viabilă, astfel că francezii, englezii şi americanii au propus, în martie 1948, reîntoarcerea teritoriului liber al Triestului la Italia; sovieticii şi iugoslavii au refuzat şi statutul a fost menţinut.

(...)

Bulgaria – a suferit modificări teritoriale, păstrând judeţele din sudul Dobrogei.

(...)

 

9. NAŞTEREA UNEI LUMI BIPOLARE. Perioada clasică a războiului rece (1946-1962)

Tabăra estică și primele semne ale dezghețului Est-Vest

31 (...) În replică la constituirea OECE, statele Europei de Est (Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, urmate de Albania şi Republica Democrată Germană) s-au regrupat, la 25 ianuarie 1949, în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), care avea rolul de a le facilita relaţiile comerciale, în parte, în profitul URSS.31 (...) El a denunţat imperialismul american, vinovat de război, a căutat să impună modelul sovietic, susţine cultul personalităţii genialului Stalin şi îl acuză pe Tito. (...)

(...) Această alianţă regrupa, sub comandament sovietic, toate forţele armate ale ţărilor Europei de est, cu excepţia Iugoslaviei. (...)

32 (...) Sovieticii au răspuns integrării RFG în NATO prin crearea Tratatului de la Varşovia (14 mai 1955), regrupând în jurul URSS şapte democraţii populare (Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est, România, Bulgaria, Albania, Ungaria. (...)

Relativa liberalizare a permis o apropiere a Uniunii Sovietice de Iugoslavia. Hruşciov, Mikoian şi Bulganin (26 mai-3 iunie 1955) au făcut o vizită la Belgrad, în semn de reconciliere, după ruptura din 1948. URSS recunoştea diversitatea căilor care duceau la socialism. (...)

 

D E S T I N D E R E A    R E L A T I VĂ (1962-1975)

Bipolarismul americano-sovietic

39 (...) Cu toate că ambele superputeri cresc fără încetare potenţialul lor limitat, ele evită cu cea mai mare grijă orice înfruntare directă şi se menajează, fiind constrânse de greutăţile lor interne, care-i obligă să găsească un modus vivendi.

54 Limitele coexistenţei paşnice

(...). Semnarea tratatului de pace privind Austria şi reconcilierea lui Tito cu conducătorii sovietici sunt semne clare ale schimbării politicii externe sovietice.

 

 

SFÎRŞITUL LUMII BIPOLARE. Prăbuşirea comunismului.

55 (...) Războaiele apărute după căderea comunismului au deschis drumul SUA spre rolul de „jandarm mondial”, fiind singura superputere rămasă, care, prin intermediul NATO, s-a implicat în conflicte ca războiul din Golf şi cel din Iugoslavia. (...)

56 (...) În Iugoslavia au izbucnit războaie, ca urmare a imposibilităţii găsirii unei alte soluţii diplomatice pentru convieţuire: Slovenia (iunie – decembrie 1991); Croaţia (1991-1993) şi în Bosnia (1994-1995). Comunitatea internaţională a recunoscut independenţa Bosniei şi Herţegovinei în aprilie 1992, conflictul de aici durând din 1992 până în 1995. Acordurile de pace s-au semnat în noiembrie 1995, la Dayton, după negocieri îndelungate, sub egida S.U.A. Diplomaţia vest-europeană, a fost ineficace faţă de conflictele din Iugoslavia.

 

O NOUĂ ORDINE MONDIALĂ

56 (...) SUA dominau NATO, fiind cea mai mare putere militară şi economică a lumii, având puterea să impună orientările sale, chiar dacă acestea au dus la anumite divergenţe în sânul alianţei, în timpul războaielor din fosta Iugoslavie (1991-1995 şi 1999). (...)

 

 

 

 

Vitalitate și viabilitate economică (DĂIANU 1997)

Daniel Dăianu, Vitalitate și viabilitate economică. O dublă provocare pentru securitatea europeană, Clavis, 1997

  

3.    „Lupta” dintre concepte – Definirea vitalității și viabilității economice

3.1.Statul națiune se află sub presiune, dar el este foarte viu!

(44) 72 = Scoțând în evidență reînvierea geopoliticii, Christoph Bertram menționează că „în timpul Războiului Rece, nici  un secretar de stat al SUA nu ar fi putut spune ceea ce Warren Christopher a spus ziarului Financial Times: că Bosnia nu prezintă nici un interes vital de securitate pentru SUA, dar Haiti, da” (1995, p. 66). Faptul că Washington-ul a implicat NATO în bombardarea pozițiilor militare ale sârbilor în apropiere de Sarajevo, în toamna lui 1995, și impunerea negocierilor de pace între beligeranți se poate să fi avut de a face cu credibilitatea organizației și alegerile prezidențiale din SUA.

 

 

4.    Europa Occidentală în căutarea redobândirii vitalității economice

4.2.Cu privire la „chestiunea țărilor postcomuniste”

(79) Cu toate acestea, opinia mea este că, în ciuda semnării de către cele 6 țări est-europene (Bulgaria, Cehia, România, Polonia, Slovacia și Ungaria ) a acordurilor de membri asociați, în realitate, sprijinul acordat este mult inferior față de ceea ce ar fi necesar pentru a menține un suflu ridicat al reformelor politice și economice în Est și pentru a asigura stabilitatea pe continent.

 

 

5.    Europa de Est în căutarea viabilității economice

5.3. Magnitudinea realocării resurselor

(104) Tabel 7 Ponderea cheltuielilor sociale din PIB în țări postcomuniste 1989 și 1993

Țara – 1989 (pre-reformă) – 1993

Bulgaria – 10,4 – 12,9

Cehoslovacia – 13,2 – 14,6

Estonia – 10,4 – 8,8

Ungaria – 15,8 – 22,5

Polonia – 10 – 21

Slovacia – 13,2 – 17

Slovenia – 25,9 – 30,5

Sursa: BERD și date naționale citate de Jeffrey Sachs, 1995, p. 2

5.4.Contextul international: „factorul Rusia”

(108) Oricum, trebuie să precizăm că există o probabilitate, deloc neglijabilă, ca, atât Bulgaria, cât și România, să-și îmbunătățească substanțial rezultatele economice și, deci să se apropie de Grupul de la Vișegrad.

 

 

6.    Mai mult despre compromisurile și dilemele intereuropene

6.1.Cine sunt „actorii”?

(117) Tabel 10 Salariile lunare medii în țări postcomuniste*

Slovenia – 421

Ungaria – 317

Cehia – 221

Slovacia – 201

Polonia – 194

Bulgaria – 114

Letonia – 98

Estonia – 85

România – 82

Lituania – 65

*Salariile lunare, în dolari, la ratele de schimb în vigoare, se bazează pe veniturile medii din trimestrul III 1993

Transition Report, BERD, 1994, p. 135

6.2.Principalele probleme economice

(124) Tabel 11 Investiții străine directe în Europa de Est și foste țări sovietice 1990-1993 (milioane dolari)

Țară – 1990- 1991 – 1992 – 1993 – 1990/1993 - % din total

Bulgaria – 4 – 56 – 42 – 62 – 164 – 1

Cehoslovacia – 188 – 592 – 1.054 - / - 2.600 – 21

Cehia - / - / 983 – 606 - / - /

Slovacia -  / - / 71 – 160 - / - /

Estonia - / - / - 58 – 122 – 180 – 1

Ungaria – 311 – 1.459 – 1.471 – 2.200 – 5.4441 – 44

Kazahstan - / - / - 100 – 300 – 400 – 3

Letonia - / - / - 43 – 60 – 103 - /

Lituania - / - / - 5 – 40 – 45 - /

Polonia – 88 – 117 – 284 – 350 – 839 – 7

România -  -18 - 37 - 73 - 48 – 140 – 1

Rusia - / 100 – 800 – 1.000 – 2.000 – 16

Slovenia - -2 – 41 – 113 – 123 – 275 – 2

Uzbekistan - / - / 100 – 45 – 145 – 1

Transition Report, BERD, oct. 1994, p. 123

 

 

7. O mare alianță este necesară

(134) Ar fi de adăugat că probabilitatea gradului de europenitate poate fi detectată și în ceea ce privește țările Europei de Est. Există opinii, atât în Vest, cât și în Est, care încearcă să împartă Europa de-a lungul unor frontiere religioase; linia de demarcație ar fi între o Europă catolică și protestantă, pe de o parte, și o Europă ortodoxă (bizantină), pe de altă parte. Acest fel de teoretizare speculativă este foarte periculos și aduce a rasism religios și cultural. Acest tip de discuție periclitează nu numai cauza integrării în Europa, ci și inflamează capetele police din diferite țări.

 

Banatul istoric, multietnic, multicultural (CĂLĂRĂȘANU 2011)

Melania Călărășanu, Banatul istoric, multietnic, multicultural. Banatul nostru, la muzeul Satului Bănățean, „Agora”, Timișoara, 3/2011

 

(44) Întins odinioară între râurile Mureș la N, Tisa la V, Dunărea la S și Carpații Occidentali la E, Banatul (…) să însemne acasă în oricare din limbile vorbite aici.

Fie că era rostit în română, sârbă, germană, maghiară, slovacă, croată, bulgară, ucraineană, rromă, idiș, cehă,  cuvântul acasă avea să fie respectat și învățat în limba vecinilor. (…)

Conscripția din 1717 găsea în Banat 21.089 de coșuri de fum și 80.000 locuitori români și sârbi. Pacea de la Passarowitz avea să fixexe frontierele unui Banat delimitat de Ungaria și Transilvania. (…) Griselini considera că în 1770, fără a lua în considerare granița militară, că în Banat trăiau 317.928 locuitori, din care, 181.639 români, 78.770 sârbi, 8.683 bulgari, 5.272 țigani, (…) și 353 evrei.

(45) În șpais, cămara de alimente a bănățeanului, vor sta alături de cârnații șvăbești, sângeretele unguresc, murăturile sârbilor, telemeaua românilor, zacusca bulgărească, salamul slovac, rețetele preluate fiind îmbunățite. Sarmalele de la turci sunt pe masa tuturor bănățenilor, iar baclavaua, și ea adusă de turci, devine sub o altă denumire, prăjitură specifică Crăciunului la sârbi.

(46) Româncele, sârboaicele, slovacele, ucrainencele țeseau la războiul de țesut, (…).

(…), dintre cele peste 20 de etnii oprite pe meleaguri bănățene (români, sârbi, germani, maghiari, evrei, țigani, slovaci, croați, bulgari, ucraineni, cehi, polonezi, italieni, francezi, spanioli, turci, tătari, greci, armeni, ruteni).

 

Politica Europeană de Vecinătate. Note de curs (BALABAN 2009)

Constantin Gheorghe Balaban, Politica Europeană de Vecinătate. Note de curs, Editura Universitară, București, 2009

 

Tema 1. Politica Europeană de Vecinătate – Scop, principii, obiective, conținut. Delimitări conceptuale

 

Secțiunea I. PEV, o politică care încurajează prosperitatea, stabilitatea și securitatea în țările vecine ale UE, în interes comun

1.Preliminarii

(11) La 1 ianuarie 2007, două state riverane Mării Negre, Bulgaria și România s-au alăturat UE, Uniunea reprezentând o entitate politică, socială și economică compusă din 27 țări.

 

Secțiunea IV. PEV în raportul general 2007 și alte Comunicate ale Comisiei

23.O nouă inițiativă de cooperare regională: Sinergia Marea Neagră

(23) La 11 apr. 2007, Comisia a adoptat comunicarea „Sinergia Mării Negre – o nouă inițiativă de cooperare regională”, Marea Neagră devenind, după aderarea României și Bulgariei la UE, una din frontierele UE.

 

 

Tema 5. Relațiile între UE și țările din Caucazul de Sud – Armenia, Azerbaidjan și Georgia

 

Secțiunea I. Zona transcaucaziană – o zonă a competiției, ce conferă statelor în cauză un spațiu larg de manevră

79.Preliminarii

(53) Din punct de vedere geopolitic, statele Caucazului de Sud se încadrează în paradigma statelor mici aflate într-o zonă a competiției. Pe de o parte, între vecinii mai mari și mai puternici (Rusia, Turcia, Iran), pe de altă parte, marile puteri.

80.Actori, interese, acțiuni pentru regiunea transcaucaziană

(54) Motivațiile interesului pentru zona transcaucaziană de diferiți actori sunt diverse:

- Aspecte de natură etnic-religioasă (Iran și Turcia)

 

Secțiunea III. Relațiile dintre UE și Georgia

85.Preliminarii

(56) Aderarea României și Bulgariei la UE aduce Georgia la granițele Uniunii.

87.Importanța fundamentală a Georgiei pentru UE

(59) Guvernul georgian a acuzat Rusia că în timpul ofensivei în Georgia a intenționat să distrugă conducta Baku-Tbilis - Ceyhan. Acuzație negată de oficial ruși, dar și de British Petroleum, nivelul producției nefiind afectat de ostilități.

n. 111 = (...), oleoductul Baku-Tbilis – Ceyhan, situat la 100 km sud de capitala Oseției de Sud face legătura între Marea Caspică și Marea Mediterană.

 

 

Tema 6. Cooperarea cu Rusia în cadrul Parteneriatului Strategic

 

Secțiunea V. Rusia – partener strategic important pentru UE

105.Rusia, cel mai mare vecin al UE și partener important pentru realizarea unei cooperări strategice și rezolvarea problemelor de anvergură globală

(69) Extinderea UE din 2004 și aderarea  la UE, la 1 ianuarie 2007, a României și Bulgariei au adus Rusia mult mai aproape de granițele Uniunii.

 

Tema 7. Relațiile în zona mediteraneeană. Introducerea graduală a statelor mediteraneene în politicile UE

 

Secțiunea II. Parteneriatul euromediteranean

116.Acorduri de asociere Euro-Mediteraneene

(75) În relația cu Turcia a fost semnat un Acord de Asociere cu UE, iar la 1.6.1996, Turcia a semnat Acordul de Uniune Vamală cu UE. Pe lângă faptul că s-au eliminat barierele tarifare și netarifare, Turcia a adopta taxe vamale comune cu UE la importul din terțe țări.

 

Secțiunea IV. Uniunea Mediteraneană – o nouă formă de asociere în zona Mării Mediterane

125.Un pas spre extinderea UE către nordul Africii și Orientul Apropiat

(79) Într-un viitor mediu, Israelul, Turcia și statele africane cu acces la Marea Mediterană vor fi înglobate în Imperiul European.

 

 

Breviar tulcean (VLADIMIROV 1996)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

(...)

*

Recent, în localitatea Murighiol (anticul Halmyris), s-a desfășurat cel de-al III lea Simpozion Internațional de Studii Istorice asupra Frontierei Romane la Dunărea de Jos (Armata și societatea la Dunărea de Jos în sec. IV-VI), în organizarea Institutului de Studii Operativ-Strategice și Istorice Militare, în colaborare cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Muzeele de Istorie Națională din București și Constanța.

Au fost prezenți 17 istorici, cercetători și specialiști în probleme de armată romană, frontiere, apărarea provinciilor și viața în spatele unităților militare din SUA, Marea Britanie, Germania, Israel, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ucraina și România

(...)

*

Muzeul de Arheologie din cadrul Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, prezintă publicului tulcean expoziția intitulată Micăsasa, marele centru ceramic roman din Dacia Apulensis (îndeletniciri, arte, credințe).

Expoziția cuprinde peste 300 de piese provenite de la construcții, obiecte de uz casnic, piese de vestimentație și podoabe, materiale și ustensile de olar, tipare de vase terra sigilata, tipare pentru alte piese ceramice, vase comune de factură romană, vase de factură dacică, ceramică cu decor ștampilat, incizat și aplicat, vase barbotinate, recipiente de iluminat din lut, teracote figurate și ceramică cu simboluri creștine.

Helsinki după zece ani (TINU 1985)

 Dumitru Tinu, Helsinki după zece ani, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

„Coșurile” reuniunii
23 (...) Adepții comasării celor două principii de drept internațional - respectarea frontierelor, inviolabilitatea lor și nefolosirea forței - au adus ca argument necesitatea de a lăsa deschisă posibilitatea unor rectificări de frontiere, în baza unor înțelegeri între statele interesate. Așa cum s-a întâmplat, chiar în acea perioadă, între Italia și Iugoslavia, care, pe baza acordului de la Osimo, au procedat la mici modificări în zona de frontieră la Triest.

„Banatul istoric, multietnic, multicultural” (CĂLĂRĂȘANU 2011)

Melania Călărășanu, Banatul istoric, multietnic, multicultural. Banatul nostru, la muzeul Satului Bănățean, „Agora”, Timișoara, 3/2011

 

(44) Întins odinioară între râurile Mureș la N, Tisa la V, Dunărea la S și Carpații Occidentali la E, Banatul (…) să însemne acasă în oricare din limbile vorbite aici.
Fie că era rostit în română, sârbă, germană, maghiară, slovacă, croată, bulgară, ucraineană, rromă, idiș, cehă,  cuvântul acasă avea să fie respectat și învățat în limba vecinilor. (…)
Conscripția din 1717 găsea în Banat 21.089 de coșuri de fum și 80.000 locuitori români și sârbi. Pacea de la Passarowitz avea să fixeze frontierele unui Banat delimitat de Ungaria și Transilvania. (…) Griselini considera că în 1770, fără a lua în considerare granița militară, că în Banat trăiau 317.928 locuitori, din care, 181.639 români, 78.770 sârbi, 8.683 bulgari, 5.272 țigani, (…) și 353 evrei.

(45) În șpais, cămara de alimente a bănățeanului, vor sta alături de cârnații șvăbești, sângeretele unguresc, murăturile sârbilor, telemeaua românilor, zacusca bulgărească, salamul slovac, rețetele preluate fiind îmbunătățite. Sarmalele de la turci sunt pe masa tuturor bănățenilor, iar baclavaua, și ea adusă de turci, devine sub o altă denumire, prăjitură specifică Crăciunului la sârbi.
(46) Româncele, sârboaicele, slovacele, ucrainencele țeseau la războiul de țesut, (…). 

(…), dintre cele peste 20 de etnii oprite pe meleaguri bănățene (români, sârbi, germani, maghiari, evrei, țigani, slovaci, croați, bulgari, ucraineni, cehi, polonezi, italieni, francezi, spanioli, turci, tătari, greci, armeni, ruteni).