Micuța (HASDEU 1862)

Bogdan P. Hasdeu, Micuța (Trei zile și trei nopți din viața unui student), „Lumina (din Moldova)”, Iași, 1862, nr. 9-19 & „Aghiuță”, 1864, nr. 5-21 (versiune nouă) - B. P. H., Scrieri literare, Minerva/Arcade, București, 1989, 360 p.

 

(87) - Legile romane, în cazul adulteriului, vorbesc numai de jure patris vel mariti(1)... prin urmare, este iertat a viola o fată, adică o femeie fără bărbat, care, totodată ar avea numai o mamă văduvă?

1 =Despre dreptului tatălui sau al soțului (lat.).

 (88) (...) Scelerateța cea mai neagră atrage mai degrabă amorul unei femei decât o onestitate mediocră a unui nici-turc-nici-turlac.

(94)         (...) Crescut în școala poeților latini, adăpat la adâncile izvoare erotice ale lui Ovidiu, Petroniu, Properțiu etc, eu cunoșteam din copilărie, ca pe Tatăl nostru, meteorologia amorului; (...).

 (98)         (...) „(...) Ulise în Odiseea n-a fost mai isteți în născocirea și gruparea stratagemelor”

(103) (...)... și peste câteva minute eram îmbodolit la cap ca un pașă turcesc cu trei cozi (...).

(106) (...) (...), cea cu ochi de bou, după cum bătrânul Omer numea pe blonda Minerva.

 (112) (...), bate de trei ori la ușa vechii actorițe, care odihnea acuma de un ceas pe sânul... Morfeului.

(113)(...) Ovidiu a zugrăvit-o de mult în latinește: „Nunc juvat in teneris dominae jacuisse lacertis; / Si quando, lateri nunc bene juncta meo est...” (2)

2 = Acum mă bucur că m-am aruncat în brațele fragede ale domniței mele! Acum când e strâns lipită de mine... (lat.)

 

Dissent versus conformism in the Nordic, Baltic and Black Sea Areas (TENTH INTERNATIONAL CONFERENCE ON NORDIC AND BALTIC STUDIES 2019)

Tenth International Conference on Nordic and Baltic Studies, Dissent versus conformism in the Nordic, Baltic and Black Sea Areas, Ovidius University Constanta, June 6-8 2019

 

Aims of the Conference

(...) Already from the Ancient Greek and Roman civilizations, which we cherish on the shores of Black Sea, dissent and conformism acted as a key factor in structuring the institutions and shaping the peopole`s attitudes. Dissenting from underlying Athenian social values led Socrates to death by hemlock poison, while conforming to Roman values turned many foreigners and strangers into citizens and defenders of Roman Empire. The Christians had initially been ostracized and martyred despite their obedience and allegiance to the political institutions of the Roman Empire. However, their revolutionary religion and devotedness to a single God unleashed against them the hatred of the patrons of the Roman symbolic manipulation of power, especially of the emperors and polytheistic priests. (...)

Conformism has shown many faces from the Antiquity to Contemporary Age, from pretense to obedience, and an individual person could easily happen to migrate between the two extremes during his/her lifetime. (...)

(...)

 

Faculty of History and Political Science of Ovidius University of Constanta, Romania

(...) The University bears the name of the Roman poet Publius Ovidius Naso, who lived the last years of his life in Tomis, a former Greek colony that later became the city of Constanta.

(...) Some of values that guide the university are inspired by the life and works of Ovid, who showed creative freedom and the desire to leave permanent and unique trace, capable of enduring the passage of time. (...)

(...)

 

Past conferences

(...) The following editions of the annual ARSBN [Asociația Română de Studii Baltice și Nordice] conference enlarged their scope, being entitled (...), „European Networks: the Balkans, Scandinavia and the Baltic World in a time of economic and ideological crisis” (Târgoviște, 25-27 May 2012), (...). (...) While the participants to the first two editions of the conference concentrated rather on the historical dimension of the relations, the following editions brought together specialists from various fields and adressed other aspects relevant to the present time, i. e. (...), the Balkan organised crime in Nordic Europe, (...), the minorities in the Baltic Sea area and in the Balkans, (...).

 

 

Conference programme

(...)

Friday, 7 June 2019

(...)

Panel 9 Distorded mirrors? The Black Sea Region as a space of discord and entanglement

dr. Metin Omer (OUC), Who`s to blame? Searching the culprit for the emigration of the Muslims from Romania to Turkey (1923-1940)

In the interwar period, about 115,000 Turks and Tatars emigrated from Romania to Turkey. Until 1936 when a Convention on emigration was signed between the two states, the phenomenon was a reason for disagreement in the Romanian-Turkish relations. The main reason was to identify the cause of emigration. Romanian officials tried to show the policies of the Republic of Turkey to attract the Turks from the Balkans are the main reason why Turks and Tatars of Dobrudja choose to go to Anatolia, while the leaders of Ankara accused Bucharest of continuous abuses to which the Muslim population was subjected to which left them with no choice to emigrate.

Actually, the reasons were complexes. The two countries` politicians which accused one another had their own resons to exculpate themselves. In the case of Romania, it was an inage problem. In South Dobrudja, Romania was facing accuses from the Bulgarian population which was complaining about not respecting their rights. To argue for their complaints, Bulgarians were using the emigration of Muslims, in their perspective the Romanian nationalist policies being the cause of phenomenon. Therefore, officials from Bucharest, in their defence, tried to show that the emigration of Muslims not nothing to do with the Romanian state but was a consequence of policies guided by Ankara. On the other hand, Turkish officials, facing the obvious emigration tried to reach an agreement with Bucharest as as favourable as possible.

In our presentation, we will try to see to whar extent the accuses of both sides were real, what were effects on bilateral realtions, what was consensus the Romanian and Turkish officials finally reached and find out the reasons that actually determined the emigration of Turks and Tatars of Romania to Turkey. Fot this purpose, we will use unpublished documents from Romanian and Turkish archives, the press from the two countries and of the Tatar and Turkish community from Romania.

 

Assoc. Prof. Dr. Emanuel Plopeanu (OUC), The Muslim Community from Dobrudja in the Communist Period

The Muslim Community defines, of course, the Turks and Tatars from Dobrudja, two historical communities. The traces of the activity during the totalitarian regime can be found in the archives of the Romanian Securitate, the omnipotent institution of political repression, since 1948 untill the fall of Communism.

Both communities were investigated by Securitate and members of them endured years of prison. Motives: Tatars were accusedfor their suport of their brothers from Crimeea, in the context of Stalin`s deportations. Turks were accusesd of espionage in favour of Republic of Turkey, an enemy state. Until of middle of the 80`s, the teaching of Turkish and Tatar languages was allowed în primary schooland religuous ones. However, after their disappereance from the educational curricula, both communities had refrained  in enter into a hostile relation with the State. Their religious authority continued to exist and Turks an d Tatars lived same live as that of others Dobrudjan communities, including the Romanian majority, as this paper seeks to demonstrate. When, in the 80`s, the Turkish community from Bulgaria suffered public assimilation policies, nothing of this kind happened with Turks and Tatars from Romania, especially froma Dobrudja.

This paper seeks to identify the main traits of the history of Muslim Community and how it understood and reacted to the main changes that had an effect on their situation and status.

 

 

Despre tipăriturile cercului „Mikes Kelemen” (KOVACS 1991)

 

Kovacs Kiss Gyongy, D`ou parlez-vous? Despre tipăriturile cercului „Mikes Kelemen”, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

366 (...) (Ovidiu, autorul scrierilor Tristia și Epistolae ex Ponto, a rămas poet roman și în exil; (...); Mikes Kelemen, care a așternut pe hârtie microcosmosul migrației lui Rakoczi, se considera  maghiar și pe pământ turcesc; ...).

 

(„Korunk”, 11/1991)

Kovacs Kiss Gyongy (1960) – redactor „Korunk”, Cluj

Scriitorul sau persoana autorului (ȘTEFĂNESCU 19??)

Em. Ștefănescu, Pretexte. Scriitorul sau persoana autorului, „Tomis”, Constanța, 19??

 (...)

În istoria esteticii și a ideilor literare, pot fi descoperite, totuși, unele cazuri când caracterul indecompozabil al unității dintre „scriitor” și „om” a provocat îndoieli. Pot fi semnalate teorii mai vechi și mai noi privitoare la artist în genere și la geneza operei de artă, care pun sub semnul întrebării identificarea totală a artistului cu persoana sa fizică.

Una dintre ele este cea a „inspirației” și a rolului pe care-l joacă ea în procesul elaborării operei de artă. Această teorie a fost expusă pentru întâia oară, în termeni logico-mitologici, de Platon în celebrul său dialog Ion. Din cele spuse de Platon reiese că o operă de artă nu se creează prin „meșteșug”, oricât de bine ar stăpâni autorul tehnica alcătuirii ei; opera de artă este provocată de o „virtute divină” asemănătoare efectului pietrei de Magnezia, adică magnetismului, muze. Ea se manifestă printr-o stare de delir similară celei în care cad corybanții când dansează în cinstea zeiței Cibele sau bachantele când sunt cuprinse de frenezia dionisiacă.

Platon separa „poetul”, a cărui esență o socotea ideală, de „om”. În procesul elaborării operei de artă el corela trei factori: zeul, adevăratul creator al operelor, poetul, ce transportă „cântecele” zeului în lumea profană, și omul, prin gura căruia cântecele erau date muritorilor. Acesta din urmă - omul - reprezenta un factor strict mediator, o condiție indispensabilă prin care logosul să poată fi tradus în limbaj uman, fără primejdie pentru  existența omenească.

Desigur,  estetica modernă nu mai acordă credit teoriei platoniciene a inspirației, în special de când, datorită mai cu seamă progreselor făcute de psihanaliză, mecanismele psihologice ale creației artistice au putut fi investigate mai profund, dar ideea că artistul ca om nu poartă răspunderea totală a creației sale s-a menținut, în forme voalate, la unii esteticieni și teoreticieni ai artei, iar, odată cu aceasta, și presentimentul că artistul și omul în care el se întruchipează nu coincid perfect, prin urmare trebuie disociați.

(...)

Chibriturile („LUMEA” 1985)

 1000+1.Chibriturile, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

159 Nu sunt o invenție de dată recentă de vreme ce se vindeau pe străzile Romei antice. Vânzători ambulanți le propuneau clienților, făcând reclama la marfă atât de strident, încât l-a indispus într-atât pe poetul Marțial, făcându-l să se izoleze departe de orașul prea zgomotos, în tihna vieții de la țară.

Aceste chibrituri erau bețișoare de lemn alb, impregnate cu sulf la cele două capete. Lucru curios, negustorii romani de chibrituri nu-și dădeau producția pe moneda curentă, ci pe sticlă pisată, pe care apoi o vindeau sticlarilor, acest troc fiindu-le în mod sigur mai profitabil. (...)